Ioan al III-lea sau Ioan Vodă cel Cumplit sau Ioan Vodă Armeanul (n. 1521; d. 1574), a fost domnitor al
Moldovei. Este fiul nelegitim a lui Ştefăniţă Vodă cel Tînăr (1517-1527) cu o
armeancă, pe nume Serpega. A domnit din februarie 1572 pînă în iunie 1574.
Preluarea tronului Moldovei
Ioan armeanul, căci aşa
i se mai spunea viitorului domnitor, apare pentru prima în scrierile epocii la
1561, la 40 ani, pe vremea domniei lui Alexandru Lăpuşneanul, domnia căruia era
ameninţată de Iacob Heraclide (viitorul domn Ioan Despot-Vodă). Din acest
moment, Ioan armeanul, nu putea uita că şi el este viţă de domn ca şi
Lăpuşneanul şi are mult mai multe drepturi la domnia Moldovei decît Iacob
Heraclide. Pe cînd Despot curta pe magnatul polon Laski, Ioan se dresă către
alt magnat polon, adept luteran, Firlei. Pe vremea aceea magnaţii decideau
totul în polonia, chiar şi regele polon avînd o mare frică de ei. Prima
apostasie a lui Ioan armeanul, trecut la religie luterană, nu şi-a avut sorţi
de izbîndă, deoarece Laski reuşeşte să impună la domnia Moldovei pe
Despot-vodă. Totuşi Ioan, pe parcursul vieţii sale a trecut necontenit de la
religie la asta, schimbîndu-le asemeni hainelor.
Văzînd moliciunea lui
Firlei, Ioan părăseşte Polonia şi pleacă în Crimeea, refugiat la curtea hanului
tătar, unde captivează simpatia moştenitorului tronului Mehmed-Calga, pe care
cronica tătărească îl descrie ca pe un ilustru viteaz. Alături de Mehmed-Calga,
Ioan participă la luptele cu Moscoviţii. În 1563, hanul, dă o scrisoare de
recomandare pentru Ioan către regele Poloniei, care la acea vreme era tributar
tătarilor solicitînd "te rog foarte
mult să binevoieşti a ţinea în graţiile tale pe acest fiu de domn din Moldova".
În loc să îl ajute pe Ioan cu oaste, regele polon îi recomandă să se adreseze
la magnaţi, pentru a-i rămîne o poartă liberă în cazul în care turcii nu-l vor
agrea spunînd că nu e intenţia lui ci a unui magnat anume. Ioan avînd
experienţa în relaţia cu un magnat polon nu se va mai adresa la un altul.
Pentru o vreme Ioan
dispare din vizorul cronicarilor, dar în acest timp Despot-vodă este răsturnat
de la domnia Moldovei de Ştefan Tomşa, care şi el la rîndul său este răsturnat
de Alexandru Lăpuşneanu, care din nou intră în graţiile turcilor.
Ioan apare la Viena, la
curtea împăratului Maximilian II-lea, care se afla în necurmată luptă cu turcii
şi care îi promite public să-i dea în serviciu o armată austriacă 7 000 - 8 000
oameni pentru a-l scoate de la domnia Moldovei pe Alexandru Lăpuşneanul. S-au
adeverit goale promisiuni nemţeşti.
Turcii, aflînd de
propunerile deşarte ale lui Maximilian II-lea, îl invită la Poartă, unde Ioan
intră în graţiile vizirului Mehmed-Socolli, care intenţiona să-l prezinte
sultanului, fapt ce nu s-a întîmplat din cauza războiului germano-turc care a
început. Ioan fu trimis pe insula Rodos. În acest timp sultanul Suleiman moare
(1566) locul lui fiind luat de fiul său Selim II-lea, iar în Moldova Alexandru
Lăpuşneanu, orbeşte şi cade într-un fel de copilărie periodică, mai tristă
decît însăşi moarte. Profitînd de ocazie, vizirul Mehmed-Socolli, rămas la
putere, cheamă din exil pe prietenul său Ioan. După ce îşi leapădă religia a
doua oară, Ioan va petrece 3-4 ani la Constantinopol, devenint om foarte bogat
făcînd comerţ cu pietre scumpe. Totodată intră în graţiile noului sultan Selim
II-lea şi îi revine speranţa de a recăpăta tronul Moldovei. În acest moment la
domnia Moldovei deja se afla feciorul lui Alexandru Lăpuşneanul, Bogdan
Lăpuşneanul.
În calitate de
comerciant, Ioan vizitează des Moldova,
susţinut şi de boierul modovean Ieremia Golia. De asemenea cu medierea lui
Golia, Ioan armeanul reuşeşte să se facă cunoscut cu mulţi dintre boierii
nemulţumiţi de domnia tînărului Bogdan în Moldova, domnitor care era în
dezgraţiile turcilor deoarece s-a declarat suzeran al regelui polon Sigismund-August.
La solicitarea boierilor
moldoveni nemulţumiţi, Sultanul Selim II-lea, susţine cu o mică oaste revenirea
lui Ioan la tronul Moldovei. Pe drum Ioan mai ademeneşte în oastea sa voluntari
Sîrbi, Greci şi Bulgari. Totuşi oastea sa nu putea întrece 4 000 - 5 000
oameni. Bogdan se retrage în Polonia, iar Ioan fără a întămpina un adversar de
la Galaţi la
Suceava, intra în Suceava unde este aclamat Părinte al Moldovei de către boieri.
Refugiat la Hotin,
Bogdan IV-lea Lăpuşneanul cerşea ajurotur militar al regelui Poloniei
Sigismund-August şi al magnaţilor pentru reluarea tronului. Regele a trimis un
diplomat la Constantinopol dar fără izbîndă, pe cînd cumnaţii lui Bogdan din
Polonia au adunat cu greu o oaste de 3 000 oameni.
Domnia în Moldova
Ioan vodă, decapitează
vornicul ţării de jos, Ionaşcu Zbierea, chiar în ziua de Paşti şi îl
înlocuieşte cu vornicul Dumbravă. Acesta avea circa 6 000 ostaşi leşi din
Soroca, Orheiu, Fălciu, din vechime considerate cele mai belicoase districte
din Moldova, cărora li s-a alăturat o oaste de turci basarabeni (găgăuzi) în frunte cu
sangeacul de Akkerman. Totuşi Dumbravă primise ordinul de a cruţa pe duşman,
avînd scopul de a păstra relaţii bune cu Polonia. Aşa s-a și întîmplat, armata
polonă fiind atrasă în codri mai sus de Hîrlău, fu încercuită şi gonită pînă la
Nistru fără a-i distruge.
Văzîndu-şi visul de a
ajunge domnitor al Moldovei împlinit, Ioan-Vodă caută să-şi asigure tronul în
exterior, punîndu-se bine şi cu turcii şi cu polonezii, pe de o parte, iar pe
de alta asmuţindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri,
uneltiri şi minciuni. Pe plan intern, persecută şi chinuie cumplit pe boieri şi
clerici.
În mai puţin de de doi
ani de domnie în pace, Ioan-Vodă introduse în ţara
sa următoarele cinci reforme:
- Controlul
personal al actelor de domnie din cancelaria domnească;
- Schimbarea
capitalei la Iaşi;
- Eliberarea
poporului de jos de jugul aristocraţiei clericale şi laice;
- Baterea
monedei naţionale de aramă;
- Stricteţea
contribuţiilor fiscale.
Toate acestea Ioan-Vodă
le făcuse fără ajutorul unei camere legislative care după părerea domnitorului cu face
un "2 maiu". Trebuie
menţionat că pînă la Ioan-Vodă domitorii nu subsciam documentele cu mîna
proprie..
De la început s-a arătat
loial boierimii, dar mai apoi au început persecuţiile şi omoruri groaznice, de
unde şi îi vine numele de Ioan-Vodă cel Cumplit. Vrînd să ia agonisirea tuturor
prin sînge se răfuia atît cu boierii cît şi cu clerul. Vlădica Gheorge, ars de
viu pentru sodomie, Mitropolitul Teofan, fugit peste munţi, iar boieri erau o
sumedenie.
În curînd însă se ivesc
piedici în domnia lui. Doamna Chiajna ceruse cu mulţi bani tronul Moldovei
pentru fiul ei Petru Şchiopul, originar din Muntenia. Turcii îi propun lui Ioan
Vodă să dea el banii şi tributul oferit de Chiajna, sau să plece. Ioan Vodă
refuză.
Aliat cu cazacii, se
aruncă într-un şir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale
domniei acestui voievod. Întîmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al
Munteniei, care susţinută şi de un contingent otoman îl aducea pe Petru
Şchiopul domn în Moldova,
învingînd-o într-o acţiune fulgerătoare lîngă Jilişte, la vadul Rîmna (Rîmnicul
Sărat). Pune la Tîrgovişte domn pe un credincios de-al său, Vintilă,
îndreaptîndu-se apoi spre Brăila,
unde se refugiase Petru Şchiopul. Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă
învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci.
Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina şi Cetatea Albă. Are loc o
nouă expediţie în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari şi munteni. În
timp ce Ioan Vodă îi învinge şi alungă pe tătari, Golia e trimis să-i ţină pe
turci la Dunăre. Turcii reuşesc să treacă iar Ieremia Golia fuge spre Ioan Vodă
aflat cu oştirea lîngă iezerul Cahulului, direcţie în care se îndreaptă şi oastea
turcă. Aici se dă lupta şi călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la
duşman. Sosirea tătarilor îi copleşeşte pe moldoveni, care se retrag în satul
Roşcani, în apropiere. După o lungă şi eroică, dar şi zadarnică rezistenţă,
Ioan Vodă s-a predat. Turcii îl ucid leagîndu-l de cozile a doua cămile, pentru
a-l sfîrteca (10-11 iunie). Oştirea, care nu apucase să părăsească locul
luptei, se întoarce atunci spre turci, şi oştenii lui Ioan Vodă reîncep lupta
pentru a răzbuna moartea mişelească a voievodului.
Îngrijoraţi de zvonurile
pe care le primeau despre mulţimea duşmanilor, înainte de bătălia de la iezerul
Cahulului, întrebîndu-şi Domnul despre acest aspect, Ioan Vodă le-ar fi dat
răspunsul: "îi vom socoti în luptă".
Ioan Vodă a fost
căsătorit înainte de domnie cu Maria Rostowski şi ca domn, cu Maria Huru, fiica
boierului L. Huru, Pîrcălab de Hotin. După moartea lui Ioan Vodă cel Cumplit,
doi fraţi de-ai lui după mamă şi un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan Potcoavă
(Creţul), Alexandru Sarpega, şi Petru Cazacul, care era fiul lui Alexandru, iar
un alt frate şi un alt nepot au fost doar pretendenţi: Constantin (frate) şi
Lazăr (nepot).
