Vladimir Roșulescu - Personalități: CI'XI - Ultima împărăteasă a Chinei

Impărăteasa văduvă Ci'xi (numită și Tse Hsi, sau Tz'u-his), s-a născut la 29 noiembrie 1835, la Peking și a decedat la. 15 noiembrie 1908). Ea a fost una dintre concubinele împăratului Xianfeng, dinastia Qing, și a fost cea mai influentă personalitate de la sfârșitul Chinei imperiale. Ci'xi, născută în iarna anului 1835, a fost educată de unchiul ei după moartea părinților.

Yehe Nara (numele purtat înainte de a deveni împărăteasă regentă), s-a născut la Peking, în cartierul Xisi, aleea Picai, într-o familie nobilă sărăcită. In 1852, la vârsta de doar 16 ani, a participat la alegerile pentru o nouă concubină la curtea împăratului. După verificarea stării sănătății, a originii, a educației și a compatibilității horoscopului cu cel al împăratului, au rămas în competiție doar 60 de candidate din familii nobile manciuriene. Decizia finală asupra câștigătoarei postului a revenit văduvei ultimului împărat. Câștigătoare a fost Yehe Nara, care a fost primită la curtea împăratului Xianfeng drpt concubină de gradul 4, poziție numită Gui Ren(persoană onorată).

Ajunsă la curte, în Orașul Interzis, un fel de azil de bătrâni compus din sute de concubine bătrâne și văduve ale foștilor împărați (unii s-au căsătorit și au murit foarte tineri), tânăra și-a dat seama de greutatea sorții alese. Orice cameristă avea mai multe șanse de a avea o viață fericită și împlinită decât ea. Ele se puteau căsători, și contra unei sume de bani, puteau părăsi curtea și avea copii. In situația ei însă, dacă nu voia să cadă pradă intrigilor celorlalte femei, sau ale luptei pentru putere, trebuia sa-și vadă soarta ca o provocare și să se pregătească pentru un rol plin de responsabilități la curte. Așadar, a învațat cu hărnicie scrierile chineză și manciuriană, iar la academia împărătească a studiat cu profesori renumiți textele clasice, pictura și poezia. Pe lângă toate acestea, a reușit să creeze și să întrețină relații bune cu văduva fostului împărat și cu soția actualului împărat.

Intr-o zi, eunucul său personal a încălcat regulile Orașului Interzis și i-a dezvăluit amantei că o poate ajuta astfel încât împăratul să vrea să o aleagă pentru o noapte. Ci'xi s-a supărat, dar în cele din urmă a fost de acord să-l asculte. Ci'xi a folosit viclenia și calculul pentru a intra în grațiile marelui eunuc al orașului imperial, care apoi a lăudat împăratului frumusețea lui Ci'xi.

A reușit să ajungă concubina favorită a împăratului Xianfeng. In această poziție a avut șansa de a observa și învăța tainele cârmuirii unui imperiu. Xianfeng a fost impresionat de inteligența, dorința de a învăța și talentul tinerei concubine pentru politică. Din descrierile istoricilor chinezi reiese că împăratul și-a școlit eleva în mod intenționat, ca sprijin contra puternicii fracțiuni conservatoare „coliba de fier”, un grup de confucianiști ultra conservatori, adunați în jurul fratelui său mai mare, prințul Dun.

Yehe Nara a început prin simpla sortare a treburilor împăratului. Când acesta a descoperit talentul ei pentru politică, i-a permis, din ce în ce mai des, să ia parte la ședințele oficiale. Ea și-a făcut un obicei din a citi rapoartele venite din provincie și a le discuta mai apoi cu împăratul. Prinții conservatori, miniștrii și funcționarii au fost indignați de faptul că o femeie se amestecă în treburile lor. Se înțelege mai ușor indignarea lor dacă se are în vedere o zicală care circula la acea vreme: „O femeie se pricepe la fel de bine la politică, precum o găină la cântat”.

Pe când s-au trezit bărbații de la curte și au început să-i arate locul concubinei de gradul 4, împăratul s-a hotărât să o ridice pe Gui Ren la gradul de Bin, concubină de gradul 3, pentru a arăta cât de mult îi apreciază sfatul. La scurt timp se va anunța public faptul că Yehe Nara este însărcinată. Probabil acesta a fost și adevăratul motiv al promovării sale. Marele triumf a venit, însă, pe 27 aprilie 1856. Yehe Nara a dat naștere singurului fiu al împăratului, viitoul moștenitor al tronului. Viața ei a cunoscut apoi o schimbare decisivă. După ce a dat un fiu Imperiului, ea a devenit, după împărăteasă (Ci'an), cea mai importantă femeie a Imperiului.

In 1860, în timpul celui de-al doilea război al opiului, francezii și englezii au atacat Pekingul și curtea a trebuit să fugă la Rehe în Manchuria. Impăratul Xianfeng a căzut într-o depresie gravă și a murit pe 22 august 1861.

Chiar înainte de moartea împăratului, două grupuri se opuneau pentru guvernare. Primul era alcătuit din doi veri favoriți ai împăratului, prinții Yi (en) și Zheng (ro). In cel de-al doilea grup, Ci'xi ;i-a găsit locul alături de comandantul Gardienilor Imperiali, Rong Lu (uneori considerat un iubit secret) și prințul Gong (in) care ținea tronul de la Peking.

Ci'xi avea, de asemenea, sprijinul Marelui Eunuc. In ceea ce privește pe Ci'an, prima soție a Împăratului și deci împărăteasa văduvă, aceasta a rămas neutră. Regența era râvnită de ambele facțiuni, cu excepția cazului în care ar fi existat dispoziții contrare ale împăratului. Un edict care acorda titlul de regenți și gardieni ai tânărului moștenitor al tronului (fiul lui Ci'xi) a fost dat de împărat pe patul de moarte în favoarea prinților Yi și Zheng. Cu un truc viclean care a fost pe cât de simplu pe atât de strălucit, Ci'xi s-a propulsat în prim plan și a condus China aproape o jumătate de secol. Ea a furat sigiliul imperial, privând de orice valoare juridică orice documente care ar fi putut să o deranjeze.

In timp ce avea loc înmormântarea împăratului, cei doi prinți perdanți și aliatul lor Su Shun s-au pregătit să preia sigiliul furat. Convoiul trebuia atacat și sigiliul recuperat de la cadavrul lui Ci'xi. Totuși, complotul a fost descoperit și conspirația a eșuat. Un demnitar pe nume Rong Lu a prins pe ucigașii angajați de acel trio conspirativ.

Câteva zile mai târziu, instigatorii au fost eliminați: Su Shun a fost decapitat și cei doi prinți Manchu au primit învoirea să se sinucidă. Ci'an a rămas o personalitate nesemnificativă lângă Ci'xi. Cea din urmă, deja mamă împărăteasă, a luat titlul de Mama împărăteasă a Palatului Occidentului și Ci'an, Mama împărăteasă a Palatului Orientului. Ele au deținut ]n continuare puterea supremă în China.

Gong a fost numit consilier al Coroanei drept recompensă pentru loialitatea sa. Zaichun, fiul lui Ci'xi, în vârstă de numai cinci-șase ani, a fost intitulat împărat sub numele de Tongzhi. Această succesiune destul de neașteptată pare să fi dăruit sânge nou dinastiei Manchu, până atunci în pierdere.

Prin urmare, la moartea împăratului, în 1861, Cixi a devenit împărăteasă văduvă, asociată cu Ci'an pe atunci împărăteasă recunoscut[ oficial de ]mp[ratul decedat. Ci'xi a dobândit atunci autoritate deplină în timp ce Ci'an a rămas în umbra ei până la moartea sa care a survenit în 1881.

Când a devenit major, în 1873, Tongzhi a domnit peste China. Cu toate acestea, Ci'xi nu a intenționat să-l lase să schimbe ordinea stabilită. Deși era fiul său, noul Împărat, a domnit de formă. Ci'xi nu l-a lăsat să ia decizii reale.

Tongzhi deținea oficial puterea, dar nu exercita. Impăratul promulga decrete dar decizia reală era luată, de fapt, de a tot-puternica împărăteasă văduvă. Această practică a fost numită de contemporanii săi "să domnească în spatele cortinei", expresie care trebuie luată literal. Ci'xi s-a instalat într-adevăr în sala tronului după o perdea suficient de transparentă pentru a permite acesteia să vadă partea din spate a împăratului și poporul din fața lui, dar opacă suficient pentru a nu fi văzută ea. Stând în spatele tronului imperial, ea tragea sforile Imperiului, reducând pe „fiul cerului“, la un rol cu totul suplimentar.

Ci'xi a fost de religie budistă și taoistă. In special, ea a venerat pe Bodhisattva Guanyin, zeița milei.

In acea vreme, tânărul împărat din Orașul Interzis folosea aproape fiecare noapte pentru divertisment cu prostituate sau pentru fumat opiu (produs introdus din India de către britanici și interzis pentru consum prin decret imperial). Dar excesele și desfrâul vieții sale i-au șubrezit sănătatea. A murit la vârsta de nouăsprezece ani, în 1875.

Dar Ci'xi nu a avut timp să se scufunde în durere cu toate că soția lui Tongzhi era însărcinată. Dacă dădea naștere unui fiu, acesta din urmă ar fi fost moștenitorul tronului și Ci'xi ar fi fost izgonită de la putere. Tânăra văduvă și-ar fi asumat regența în locul ei. Prin urmare, a convocat în aceeași zi a morții fiului său, pe demnitarii Imperiului pentru a numi pe Zaitian, fiul surorii sale, și al unui prinț imperial, în vârstă de abia patru ani, moștenitorul tronului. Această proclamare a apărut atunci ca o adevărată lovitură de stat.

Zaitian a devenit noul împărat sub numele de Guangxu, dar el a fost supus aceleiași tratament ca al predecesorului său. Incă o dată, cele două văduve au devenit regente ale copilului minor. Moartea lui Ci'an, în 1881, a lăsat pe Ci'xi singura regentă (1898-1908).

Hotărâtă să păstreze tradiția imperială chineză, Ci'xi a condus Orașul Interzis cu mână de fier. Cu toate acestea, nu a perceput semnele de avertizare ale declinului Chinei imperiale.

Ci'xi, trăind în Orașul Interzis cu eunucii, vedea pe occidentali ca pe ni;te barbari și un pericol pentru

China

. Crescând, Guangxu și-a câștigat, în cele din urmă, locul destinat de împărat al Chinei. Ca și predecesorul său, el a rămas puternic influențat de Ci'xi, însă s-a înconjurat treptat cu reformatorii influențați de acțiunea împăratului japonez Meiji și a ideilor occidentale. El a respins din guvern pe aristocrații din Manchu, păzitori ai tradițiilor. Cel din urmă, în solidaritate cu ]mpărăteasa Ci'xi și cu armata, au multiplicat opoziția pentru a învinge încercarea de liberalizare a imperiului.

In 1898, în timp ce China imperială a slăbit, Guangxu nu părea să adere la dorințele mătușii și a lansat reforma Celor 100 de zile, o mișcare de reformă în toate domeniile. Pentru a contracara această încercare de emancipare a nepotului său, Ci'xi nu a ezitat să-l discrediteze, declarând că nu este capabil să guverneze. Ea a executat pe toți consilierii împăratului înainte de a-i anula decretele. A fost sfârșitul unei perioade reformiste scurte. Guangxu a fost declarat slab de minte și a fost, blocat într-un pavilion al Orașului Interzis. Ci'xi a asigurat astfel regența mai departe între 1898 și 1908.

Pujun, fiul apropiatului său consilier și nepot prin alianță, prințul Tuan, a fost desemnat drept moștenitor al tronului. Pentru a împiedica influența puterilor străine și sfătuită în această privință de către prințul Tuan, împărăteasa a susținut, în 1900, revolta boxerilor. A vrut să opună occidentalilor patriotismul chinez și, în același timp, să facă pe oameni să uite deciziile Manchu care nu erau susținute unanim. Boxerii au masacrat pe creștinii chinezi, precum și pe preoți. In plus au asediaat punctele unde s-au refugiat străinii. Cu toate acestea, alianța celor opt națiuni a anihilat revolta (Germania, Austria-Ungaria, Statele Unite, Franța, Italia, Japonia, Marea Britanie și Rusia).

Vestul a trimis o forță expediționară pentru a pune capăt revoltelor. Ci'xi a fost apoi obligată să părăsească Orașul Interzis și Pekingul pentru a merge la Xi'an. Ea i-a făcut pe Boxeri responsabili pentru declanșarea atacurilor, pentru a calma puterile străine, ordonând trupelor imperiale să participe la represiunea mișcării. China a impus un protocol de pace Boxerilor.

La 3 ianuarie 1902 Cixi a putut reveni la Orașul Interzis din Peking, dar după ce a fost forțată să semneze un tratat care obliga China să plătească pentru reparații legate de conflict, timp de aproape patruzeci de ani.

Impăratul Guangxu a murit 14 noiembrie 1908. Inainte de moartea sa, Ci'xi a numit pe Puy, un fiu de trei ani, al fratelui mai mic al lui Guangxu, mostenitorul tronului sub regența tatălui său. A murit a doua zi, iar Dalai Lama, Thubten Gyats, a fost cel care a condus ritualurile funerare și a scris elogiul.

Mormântul împărătesei Ci'xi a fost spulberat în timpul jafului Mausoleului oriental, în 1928.

Ci'xi a rămas în istorie drept o persoană crudă, ambițioasă și brutală. Fără îndoială a fost foarte iscusită în lupta pentru putere și lipsită de scrupule când era vorba de propriile interese. Totodată a dat dovadă de mult curaj prin intervenția ei pe lângă împăratul aflat pe patul de moarte pentru impunerea fiului lor comun ca urmaș la tron, sub regența ei și a soției împăratului, dejucând intrigile celorlați nobili manciurieni și ale eunucilor.

Fără aceste calități cu siguranță nu ar fi reușit să ajungă și să se mențină la putere. Pe de altă parte, multe dintre hotărârile ei trebuie privite din perspectiva luptei pentru putere a prinților manciurieni din spatele culiselor curții, permanenta autoritate a împăratului și a manciurienilor asupra poporului chinez și intervenția străină de subminare a puterii. A avut succes în ceea ce privește integrarea manciurienilor și a mongolilor în stat, precum și la înăbușirea revoltelor populare. Ce nu i-a reușit, și a dus la căderea Chinei imperiale, a fost stăvilirea amestecului puterilor străine europene. In ochii poporului chinez, Ci'xi, sau Impărăteasa văduvă, cum a mai fost numită, a fost foarte populară și bine văzută.

Imaginea ei de femeie crudă, însetată de putere, și cu înclinații sexuale perverse a fost creată și sprijinită în special de propaganda britanică. In special George Morrison, corespondentul britanic de la Peking al ziarului londonerz Times a descris-o pe Ci'xi ca pe un monstru și un asasin mișel. Zeci de ani mai târziu, s-a dovedit că atât sursele autentice provenind de la „intimi ai curții chineze” cât și relatările sale personale erau mai mult fantezii izvorâte din așteptările britanicilor puritani. Deasemenea, Edmund Backhouse, care a scris o biografie a împărătesei împreună cu J.O.P. Bland, imediat după moartea acesteia, menționând printre surse jurnalul șefului curții, Jing Shan, s-a dovedit să fi fost un agent secret aflat în serviciul coroanei britanice, iar jurnalul un fals.

Moartea sa, pe 15 noiembrie 1908, la o zi după moartea bruscă a lui Guangxu, ridică întrebări fără răspuns. Este posibil ca Ci'xi, simțind că se stinge, a ales să suprime pe împărat. Ci'xi nu ar fi suportat ca el să poată domni liber și în conformitate cu convingerile sale. Există indicii că Guangxu a fost probabil otrăvit de iaurt cu arsenic. Unele suspiciuni chiar doresc să susțină că ea ar fi facilitat escapadele nocturne ale fiului său, lăsându-l susceptibil la boli (care ar putut fi mortale în acel moment). Mai mult, ar fi împins pe văduva lui Tongzhi, care era însărcinată de câteva luni, să se sinucidă, astfel încât moștenitorul tronului să nu vadă niciodată lumina zilei. In cele din urmă, împărăteasa Ci'an a murit după doar o zi de boală, unele surse vor să demonstreze că ea a fost otrăvită. Cele relatate mai sus au darul de a încărca în plus caracterul sumbru al fostei împărătese.