MARIA CUTZARIDA CREȚULESCU - PRIMA FEMEIE MEDIC DIN ROMANIA

Spre finalul secolului al 19-lea, când țara noastră era încă departe de a oferi femeilor șanse egale la educație cu bărbații, Maria Cutzarida (n. 10 febr. 1857, Călărași – 16 nov. 1919, București) devine prima femeie medic şi prima femeie cu titlul de doctor în medicină din România. De numele ei se leagă și începutul mișcării feministe din România, precum și cele dintâi demersuri din domeniul asistenței sociale, prin înființarea primelor creșe de copii dințară. Totuși, prejudecățile sociale au fost permanent o piedică pentru evoluția profesională a Mariei Cutzarida, respinsă de multe ori fără explicații la concursurile de promovare. 

Maria a făcut studiile liceale la Școala Centrală din Bucuresti şi la Zürich, unde, în 1877, se înscrie la Facultatea de Medicină. Trecerea de care se bucurau în România absolvenţii cu diplome obţinute în Franţa a fost unul dintre motivele care au determinat-o să se transfere ulterior la Montpellier.

Ziarele bucureștene i-au urmărit evoluția. În „Pressa” apărea un articol cu titlul: „O româncă în străinătate vorbește despre succesele sale la studii”, iar un articol publicat în „Românul” îi consemna reușita din Franța: „O româncă, doctor în medicină”. Maria Cutzarida a absolvit Facultatea de medicină la Montpellier, dar stagiile de spital și de pregătire a doctoratului le-a făcut la Facultatea de Medicină din Paris. Aici obține titlul de doctor în medicină în 1884, cu teza intitulată „L’hydrorrhee et sa valeur semiologique dans le cancer du corps del’uterus” – Despre hidroreea și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin.

Pentru a obține libera practică în țară, Maria Cutzarida – căsătorită Crățunescu – și-a echivalat diploma din străinătate, promovând examenul cu „magna cum laude”. Interesul său pentru ginecologie poate fi motivat și de faptul că o femeie-doctor ar fi putut fi mai ușor acceptată de colegi și de pacienți, consideră istoricii.

Respinsă repetat în țară pentru posturile de medic

După revenirea în țară, Maria Cutzarida a deschis o clinică particulară. Considerând, însă, importantă practica în spital, cere în 1884 un post de medic secundar la serviciul de „boli ale femeilor” în cadrul Spitalului Brâncovenesc. Cererea i‑a fost însă respinsă din motive necunoscute. I s-a oferit in schimb un post de profesoară de igienă. În 1885 reuşeşte să ocupe un post de medic secundar la Spitalul „Filantropia” din Bucureşti, unde dădea consultaţii gratuite. Deşi s-a pregătit pentru un concurs în vederea obţinerii gradului de medic primar ginecolog al secţiei de consultaţii gratuite, Maria Cutzarida nu l-a promovat şi şi-a continuat activitatea la Maternitatea Filantropia.

În 1886, devine şeful catedrei de igienă la Azilul „Elena Doamna”. Maria Cutzarida a aşteptat mai mulţi ani concursul pentru ocuparea postului de medic primar. În 1894, Eforia Spitalelor (forul administrativ al spitalelor din Bucureşti) modifică, însă, profilul secţiei unde lucra Maria Cutzarida din ginecologie în chirurgie ginecologică, schimbând şi programa concursului. Cutzarida a înaintat un protest în care acuza Eforia de intenţia de a desfiinţa secţia de ginecologie. Protestul a rămas fără rezultat, iar Maria Cutzarida decide să demisioneze, încheindu-şi astfel activitatea spitalicească şi începând-o pe cea în domeniul asistenţei medico-sociale a mamei şi a copilului.

„Societatea Materna” şi primele creşe

S-a ocupat de asistenţa medicală în Fabrica de Tutun din Bucureşti, îngrijind, între 1885 şi 1898, aproape 2.000 de muncitoare. În 1899, înfiinţează prima creşă internă din România care avea să sprijine mamele muncitoare cu copii. În 1898, pune bazele „Societăţii Materna”, în scopul ocrotirii copiilor nevoiaşi, indiferent de religie, de naţionalitate şi chiar dacă nu erau legitimi. Inaugurarea primelor creşe din România se datorează Mariei Cutzarida.

În 1904 renunță la cabinetul particular, dedicându-se total „Societăţii Materna”. Spre sfârşitul vieţii, a acordat îngrijiri medicale la Institutul şi internatul Evanghelic (Spitalul Militar temporar nr. 134),  în timpul Primului război mondial. După terminarea războiului, din motive de sănătate, Cutzarida se retrage din activitatea medico-socială. Se stinge din viaţă la 16 noiembrie 1919, la 62 de ani. <<<

Primele femei în medicina românească

Cea de-a doua femeie care a urmat cursuri de medicină, de data aceasta la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a fost Olga Secară Tulbure. Ea şi-a început studiile în 1880, când Maria Cutzarida era în anul al III-lea la Facultatea de Medicină din Zurich.

Olga Secară Tulbure şi-a terminat însă studiile mai târziu, din cauza unor probleme de sănătate şi pentru că redactarea tezei de doctorat a durat mai mulţi ani. Astfel, cea de-a doua femeie-medic din România este considerată Hermina Walch Kaminski care, deşi s-a înscris mai târziu la facultatea din Bucureşti (1883), a profesat medicina înaintea Olgai Secară, începând cu anul 1887.