OLGA DE KIEV

Sfânta Olga şi Sfântul Vladimir, nepotul ei, sunt cei care au creştinat poporul rus. Documentele vremii o consemnează pe Sfânta Olga ca fiind prima femeie care a condus Rusia şi, totodată, primul membru al familiei regale, Rurik, care s-a convertit la credinţa creştină.

Problema originii prințiesei Olga (890-969) este una încă disputată de către istorici. Potrivit celei mai răspândite teorii, confirmată de Prima Cronică a Rusiei Kievene, Olga s-a născut în Pskov în jurul anului 890, într-o familie cu origini varege, adică vikinge. Varegii, sau vikingii, au venit pe teritoriul Rusiei actuale, al Ucrainei şi al Belarusului, în timpul secolelor 8-9. Această teorie explică şi originea numelui ei, care derivă din scandinavul „Helga”.

In conformitate cu însemnările din Cronica vremurilor trecute, prima cronică a Rusiei Kievene, un vareg (viking) pe nume Rurik și-a așezat reședința în Novgorod, după ce a fost ales conducător comun al mai multor triburi slave și finice, pe la anul 860, după care și-a extins autoritatea și asupra Kievului. Cronica îl desemnează ca întemeietor al Dinastiei Rurik. 

Acești varegi, numiți rusi și originari din Suedia, s-au așezat, pentru început, în zona Staraia Ladoga, după care s-au mutat spre sud, la Novgorod, pentru ca până la urmă să ajungă la Kiev, punând capăt dominației hazare (khazare) asupra orașului, de la care hazarii (khazarii) luau tribut.

Rusia Kieveană a fost fondată de Oleg (Helgu în cronicile hazare) pe la anul 880. In următorii 35 de ani, Oleg și războinicii săi au subjugat diversele triburi slave și finice dinprejur.

In 907, Oleg a condus un atac împotriva Constantinopolului, iar în 911 a semnat un tratat comercial cu Imperiul Bizantin pe picior de egalitate. Noul stat kievean a prosperat pentru că avea controlul asupra drumului comercial care lega Marea Baltică de Marea Neagră și Orient 

Se cunoaşte însă cu exactitate faptul că Olga a fost soţia lui Igor (912-945), fiul lui Rurik, prinţ de Novgorod, întemeietorul Dinastiei Rurik a ţarilor ruşi, cu care s-a căsătorit în jurul anului 903.

In 912, după moartea lui Oleg, Igor a devenit conducătorul Rusiei Kievene. In 945, Prinţul Igor a mers la tribul slav al drevlienilor pentru a strânge tributul. Din cauza tributului prea mare, s-a produs o revoltă și prinţul Igor a fost ucis. După moartea soţului ei, Olga a devenit noul conducător al statului, numit cnezat, în calitate de regent al fiului lor, Sviatoslav, care avea pe atunci vârsta de 3 ani. La scurt timp, după uciderea lui Igor, drevlienii au trimis soli prin care îi propuneau Olgăi să se căsătorească cu Prinţul Mal. Prințeasa a răzbunat însă moartea soţului ei omorând toţi ambasadorii.

Ca Prințesă regentă, Olga s-a bucurat de sprijinul armatei şi al poporului. In politica internă a devenit cunoscută pentru stabilirea unui tribut, considerat uneori a fi fost primul sistem de taxe din Europa de Est. A iniţiat o reformă în ceea ce priveşte reîmpărţirea Rusiei Kievene în unităţi administrative ce erau controlate de reprezentanţii prințesei (posibil de numit cneaghină). Tot prințesa Olga este considerată iniţiatoarea primelor construcţii urbane din piatră în Rusia Kieveană, în special în oraşele Kiev, Novgorod şi Pskov. Pe lângă aceste realizări importante în plan politic-administrativ, cea mai importantă moştenire a sa lăsată poporului rus s-a manifestat în plan spiritual. Aceasta a fost posibilă prin convertirea ei la creştinism.

Creştinismul a fost introdus în Rusia Kieveană prin misionarii greci veniţi din Bizanţ, în sec.al 9-lea. O comunitate creştină organizată se cunoaşte că a existat în Kiev în prima jumătate a sec.al 10-lea. Primul contact al prințesei Olga cu credinţa creştină este posibil să se fi produs prin intermediul membrilor acestei comunităţi de misionari bizantini.

Documentele vremii arată că viitoarea Sfânta Olga a fost botezată în 955 sau 957, în timpul unei vizite oficiale la Constantinopol, primind numele Elena, ca și al mamei împăratului bizantin, Constantin al VII-lea, Elena Lecapene.. Potrivit tradiţiei, catehezele prebaptismale şi Botezul au fost oficiate de Patriarhul bizantin, Polieuct.

Unii autori susțin că împăratul Constantin al VII-lea ar fi cerut-o în căsătorie pe Olga, dar a fost refuzat înainte de botez, sub motivul că un împărat creștin nu putea să ia în căsătorie o păgână. După botez a fost din nou refuzat deoarece el îi fusese naș la botez și, ca atare, erau rude spirituale.

Intoarsă acasă, prințesa a început să propovăduiască dreapta credinţă în rândul supuşilor săi, a ridicat locaşuri de slujire, printre care şi o biserică pe locul Catedralei Sfânta Sofia din Kiev, unde se află până astăzi o părticică din lemnul Sfintei Cruci, dăruită de Patriarhul Teofilact sfintei prițese, pe care stă scris până astăzi: „Sfânta Cruce pentru renaşterea poporului rus, primită de prinţesa nobilă Olga”.

Izvoare europene arată ca în 959 Olga a trimis emisari la Otto I, împăratul Imperiului Roman de Apus, pentru a-i cere să i să îi trimită un Arhiepiscop şi preoţi pentru a sluji în Rusia. In acel timp, Biserica nu era încă despărţită de Marea Schismă (1054). De aceea Olga a încercat să dezvolte baza credinței crștine din țara sa luând legătura atât cu Patriarhul de Constantinopol, cât şi cu împăraţii Apuseni, în vederea trimiterii de preoţi misionari.

Este greu de precizat când anume şi-a început domnia efectivă Sviatoslav, fiul prințesei Olga. Până în 959, numele prințesei apare în documentele din Europa apuseană ca principal conducător al Rusiei Kievene. Istoricii susţin că aceasta ar fi putut rămâne regentă până în jurul anului 964.

In 968, pe când Sviatoslav se afla plecat într-o campanie militară, Kievul a fost atacat de către pecenegi, o populaţie turcă semi-nomadă. Principesa Olga a trebuit să organizeze apărarea oraşului, dar a trecut la cele veşnice la puţin timp după asediul Kievului din 969. Prinţul Sviatoslav a poruncit ca mama să fie înmormântată cu simplitate după rânduiala creştină.

Botezul prtincipesei Olga și convingerile ei spirituale nu au condus la convertirea imediată a poporului rus şi nici măcar la convertirea propriei familii. Fiul ei, Sviatoslav, nu a sprijinit decizia mamei sale, deoarece se temea de pierderea respectului armatei din cauza noii credinţe. El nu a putut renunţa la credinţa păgână.

Sub domnia lui Sviatoslav (aproximativ 942-972), prinții kieveni au adoptat religia și numele slavilor, dar drujina (gărzile de corp) erau în continuare formată din scandinavi. Cuceririle militare ale lui Sviatoslav (Sviatoslav Cuceritorul) au fost uimitoare: el a dat lovituri mortale celor mai puternici doi vecini ai săi, Hazaria (Khazaria) și Imperiul Bulgar, care au dispărut la scurtă vreme după atacurile sale.

Nepotul Sfintei Olga, Vladimir, numit mai târziu Vladimir cel Mare, a ajuns la putere în Kiev după moartea tatălui său, Sviatoslav I, în 972 și după ce l-a învins pe fratele său vitreg Iaropolk, în 980. Cea mai mare realizare a sa ca prinț al Kievului a fost creștinarea supușilor săi, proces care a început în anul 988.

Deci roadele lucrării misionare ale prințesei Olga s-au văzut în activitatea nepotului său, Vladimir cel Mare, care avea să facă din creştinism religia oficială a Rusiei Kievene.

Cronicile rusilor consemnează că, atunci când Vladimir a hotărât să adopte o nouă credință în locul vechilor credințe păgâne idolatre ale slavilor, el și-a trimis cei mai de încredere sfătuitori în diferite părți ale lumii. După ce au luat contact cu creștinii catolici, cu evreii și cu musulmanii, emisarii au ajuns în cele din urmă la Constantinopol. Aici ei au fost copleșiți de măreția catedralei Sfânta Sofia și de serviciul religios luxos ținut în aceast lăcaș de cult. Odată ajunși înapoi în Kiev, l-au convins pe Vladimir că cea mai bună credință este aceea a grecilor. Vladimir a făcut o călătorie la Constantinopol și a aranjat o căsătorie cu Ana, una dintre surorile împăratului Imperiului Bizantin, Basileios Bulgaroktonus (Vasile al II-lea Bulgaroctonul).

Sfanta Olga, prințesa Rusiei Kieviene, este pomenită de Biserica Ortodoxa pe data de11 iulie, iar Sfântul Vladimir, nepotul sau este pomenit la 15 iulie.

Kiev

Kiev

Kiev