POPEIA PLOTINA

Numele său complet a fost Pompeia Plotina Claudia Phoebe Piso. A fost soția și împărăteasa consort a împăratului roman Traian. A devenit renumită pentru interesul arătat față de filosofie și pentru virtutea, demnitatea și simplitatea ei, clasic romană. Ea a fost deosebit de dedicată școlii filozofice epicureene din Atena. S-a afirmat prin atașamentul față de soțul războinic și glorios, dar și prin faptul că și-a folosit influența în a oferi romanilor o impozitare mai echitabilă și o educație mai bună. S-a remarcat prin  asistența oferită celor săraci și prin lupta pentru toleranță în societatea romană.

Plotina s-a născut și a fost crescută în Tejada la Vieja (Escacena del Campo) din provincia Hispania, posibil în timpul domniei împăratului roman Nero (r. 54-68). Cu toate acestea, ar fi putut fi născută în anii '70 e.N. A avut drept tată pe Lucius Pompeius și masmă pe Plotia, cuplu care avea legături politice și familiale extinse. Traian s-a căsătorit cu ea, la 22 de ani, înainte de ascensiunea glorioasă și, deși au trăit o căsnicie fericită, nu au avut copii. Ea l-a urmat în toate taberele militare prin care l-a purtat cariera.

 
Popeia Plotina - bust aflat la Vatican

La intrarea în palatul imperial după ascensiunea lui Traian, se spune că Plotina s-a adresat celor care o supravegheau și a anunțat cu atenție: "Intru aici ca femeie pe care aș vrea să o prezint și atunci când voi pleca".

A încercat să înlăture gustul rău al conflictelor interne care au caracterizat domnia lui Domitianus, precum și dinastia iulio-claudiană. A trăit și a acționat ca o matronă tradițională romană și a fost asociată cu o zeiță ciudată, precum Vesta, gardianul focului sacru al Romei, și precum Minerva, zeița războiului și a înțelepciunii. In anul100, Traian i-a acordat titlul de Augusta, dar ea nu a acceptat titlul până în anul 105. Deși se obișnuia, Plotina nu a apărut și pe monede până în 112.

Când viitorul împărat Hadrian și sora lui și-au pierdut părinții, la 10 sau 11 ani, Traian și ofițerul roman Publius Acilius Attianus au devenit gardienii lor. Tânărul Hadrian a fost văr primar al luiTraian (tatăl lui Traian și bunica paternă a lui Hadrian erau frați). Pe parcurs Plotina a devenit partenerul de înțelegere între Hadrian și viitoarea sa soție Vibia Sabina.

Scrisoarea testament compusă de Traian pe patul de deces, a apărut la Roma cu semnatura lui Plotina. In scrisoare împăratul spunea că îl adoptă pe Hadrian și îl numea succesor la tronul imperial. La Roma au apărut suspiciuni privind testamentul. Se zvonea că Attianus și împărăteasa Plotina fuseseră îndrăgostiți, ambii fiind foarte atașați de Hadrian, pupilul lor. Se preciza că ambii au fost prezenți la moartea lui Traian, la Selinus, în Cilicia (Asia Mică), în august 117 și că de comun acord au ajutat la asigurarea succesiunii lui Hadrian prin forțarea voinței lui Traian. Nu poate fi vorba de o forțare a deciziei împăratului deoarece se știa de mult că vedea în Hadrian pe succesorul său. Aceata de comun acord cu Plotina.

Annelise Freisenbruch respinge și ea aceste acuzații. "Plotina, soția tăcută a secolului al II-lea, a fost alăturată femeilor imperiale romane Livia, Agrippina Minor și Domitia acuzate pe nedrept că ar fi acoperit sau că ar fi conspirat la moartea soțului lor". Tot Freisenbruch a menționat că există multe explicații plauzibile care ar justifica semnătura Plotinei ca legitimă pe această declarație testament. Traian ar fi fost pur și simplu prea slab pentru a semna scrisoarea însuși

Impreună cu Attianus și Matidia, văduva cunoscătoare a dorințelor împăratului, Plotina, a însoțit corpul lui Traian la Seleucia și cenușa lui de la Roma și a depus-o la baza columnei ridicate în Forul său.

In timpul văduvei Plotina s-a dedicat mai adânc în pasiunea ei pentru filozofie. In timpul anului 121, pe când împăratul Hadrian verifica și cunoștea provinciile imperiului, Plotina i-a adresat o serie de scrisori  în care discuta despre cine ar trebui să fie noul șef al școlii filosofice epicureene din Atena. A cerut o modificare a legii, care ar permite lui Popillius Theotimus, șeful interimar al școlii, să devină conducătorul real. In răspuns, Hadrian a fost de acord cu argumentul ei, iar scrisorile relevante au fost păstrate într-o serie de inscripții. Freisenbruch a notat: "In contrast puternic cu anonimatul său pasiv în istoria literară, această inscripție din Atena a transformat pe Plotina într-o femeie foarte educată, activă în domeniul apropiat inimii ei și cu tipul de acces la împărat pe care l-a avut odată Livia ."

Când Plotina a murit de boală, a fost divinizată de cel pe care îl făcuse împărat. Hadrian a construit un templu în onoarea sa la Nimes (Nemausus), în sudul Galiei și un altul la Roma.