Gheorghe Mărdărescu s-a născut la 4 august 1866 la Iaşi . In 1888 a absolvit
Şcoala de ofiţeri de cavalerie şi infanterie în Bucureşti. Între 1892-1894 şi-a
continuat studiile la Academia Militară, urmând şi cursurile de comandant la
Brueck şi Berlin-Spandau. Între 1901 şi 1906 a fost director de studii la
Academia Militară. Ulterior comandă Şcoala de trageri de infanterie şi este Şef
de stat major al corpurilor 1 de armată, apoi corpul 2, în grad de colonel. În
1915 devine comandant al Academiei Militare, la Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie.
La 15 august 1916, odată cu intrarea României în Primul
Război Mondial, primeşte comanda Brigăzii 18 Infanterie, ulterior fiind numit
Şef de Stat major al Armatei a 3-a, sub comanda generalului, viitor mareşal,
Alexandru Averescu. În septembrie, generalul Averescu preia comanda Armatei a
2-a, iar Şef de Stat Major al acestei armate devine generalul Mărdărescu. În
această poziţie rămâne şi în cursul luptelor din vara lui 1917, unde Armata a
2-a are un rolul principal, mai ales în bătălia de la Mărăşti. În februarie
1918 este avansat general-maior, iar din 11 aprilie 1919 preia conducerea
Comandamentului Trupelor din Transilvania, în locul ge-neralului Traian Moşoiu,
care preia zona de nord a acestor trupe. Din această poziţie, generalul
Mărdărescu comandă direct trupele române în decursul războiului româno-ungar
din 1919.
Este decorat de Regele Ferdinand şi Regina Maria cu Ordinul
Mihai Viteazu pentru acţiunea contra regimului bolşevic al lui Bela Kuhn. După
război devine ministru al apărării între 1922 şi 1926. În 1927 este avansat la
rangul de general-locotenent. Se stinge din viaţă la 5 septembrie 1938, la Bad
Nauheim, în Germania .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu