LIVIA DRUSILLA - Impărăteasa consort a lui Augustus

Livia Drusilla a fost o mare și definitorie personalitate antică ca soție a primului împărat roman, Octavianus Augustus, care s-a sprijinit pe gândirea și sfaturile ei în marile decizii politice de stat. A fost cunoscută, în ultima parte a vieții, și sub numele de Julia Augusta, după adoptarea ei oficială în familia Juliană în 14 e.N. Livia fost mama împăratului Tiberius, bunica paternă a împăratului Claudius, străbunica împăratului Caligula și stră-străbunica maternă al împăratului Nero. Ea a fost binecuvântată de Claudius, care i-a recunoscut titlul de Augusta.

Sa născut la 30 ianuarie 59 sau 58 e.A. ca fiică a lui Marcus Livius Drusus Claudianus și a soției acestuia, Aufidia, fiica magistratului Marcus Aufidius Lurco. Drusilla, diminutivul ce a însoțit adesea numele ei de Livia sugerează că era o a doua fiică a familiei. Marcus Livius Drusus Libo a fost fratele ei prin adopție.

Era probabil căsătorită în 43 e.A. Tatăl ei a căsătorit-o cu Tiberius Claudius Nero, vărul ei cu statut de patrician, care era alăturat de partea asasinilor lui Julius Caesar și împotriva lui Octavianus (numit la început Octavius). Tatăl său s-a sinucis în bătălia de la Philippi, alături de Gaius Cassius Longinus și Marcus Junius Brutus, dar soțul ei a continuat să lupte împotriva lui Octavianus. Ulterior, în lutele celui de al doilea război civil, a luptat în numele lui Marcus Antonius și fratelui său Lucius Antonius.

Primul ei copil, viitorul împărat Tiberius, s-a născut în anul 42 e.A. In anul 40 e.A, familia a fost forțată să fugă din Italia pentru a evita Triumviratul lui Octavianus (mai târziu Augustus), Marcus Aemilius Lepidus și Marcus Antonius și persecuțiile pe care le-au început cei trei. A procedat așa cum au făcut mulți dintre cei ostili Triumviratului și care fuseseră împotriva Caesar. S-au alăturat unui fiu al lui Pompeius Magnus (cel eliminat de Caesar), Sextus Pompeius, care lupta cu triumviratul de la baza sa din Sicilia. Mai târziu, Livia, soțul ei Tiberius Nero și fiul lor de doi ani, Tiberius, s-au mutat în Grecia.

După ce a fost stabilită pacea între Triumvirat și urmașii lui Sextus Pompeius xare a fost învins, a fost anunțată o amnistie generală, iar Livia s-a întors la Roma, unde a fost introdusă personal în preajma lui Octavianus în anul 39 e.A.

In acel moment, Livia avea deja un fiu mărișor, pe viitorul împărat Tiberius, și era însărcinată cu al doilea, viitorul Nero Claudius Drusus (cunoscut și ca Drusus cel Bătrân). Legenda spune că Octavianus a fost pătruns imediat de dragoste nestăvilită față de ea, în ciuda faptului că era încă căsătorit cu Scribonia.

Octavianus a divorțat Scribonia în anul 39 e.A, chiar în ziua în care s-a născut fiica sa Julia cea Bătrână. Aparent, în acel moment, când Livia avea șase luni de sarcină, Tiberius Claudius Nero a fost convins sau forțat de Octavianus să divorțeze Livia. La 14 ianuarie, copilul sa născut.. Augustus și Livia s-au căsătorit la 17 ianuarie, renunțând la perioada tradițională de așteptare. Tiberius Claudius Nero a fost prezent la nuntă, oferindu-i căsătoriei  După toate aceste evenimente Livia și Augustus au rămas căsătoriți în următorii 51 de ani, în ciuda faptului că nu au avut copii. în afara unui singur avort spontan. Livia s-a bucurat întotdeauna de statutul de consilier privilegiat al soțului ei, povățuinându-l în numele altora și influențând politicile sale. Era un rol neobișnuit pentru o soție romană într-o cultură dominată de principiul pater familias

După sinuciderea lui Marcus Antonius, după bătălia de la Actium, în anul 31 e.A., Octavianus a îndepărtat toate obstacolele din calea puterii sale și de atunci a domnit ca Impărat, din 27 e.A, sub titlul onorific de Augustus.

El și Livia au format modelul pentru gospodăriile romane. In ciuda bogăției și a puterii, familia lui Augustus a continuat să trăiască modest în casa lor de pe Colina Palatin. Livia a stabilit modelul pentru matrona romană nobilă. Nu purta nici bijuterii excesive, nici costume pretențioase, avea grijă de gospodărie și de soțul ei (adesea făcând hainele singură), mereu credincioși și dedicați.

Octavianus i-a dat Liviei onoarea de a-și conduce propriile finanțe și a dedicat o statuie publică pentru ea. Ea avea propriul cerc de clienți și a împins pe mulți protejați în birouri politice, inclusiv bunicii ultimilor împărați Galba și Otho.

Deoarece Augustus a avut o singură fiică, pe Julia din căsătoria cu Scribonia, Livia s-a dovedit o mamă ambițioasă și, în curând, a început să-și promoveze proprii fii, pe Tiberius și Nero Claudius Drusus. Ambii ei fii din prima căsătorie au devenit generali de frunte ai imperiului. Traversând Alpii, ei au anexat Noricum şi Raetia, care cuprindeau părţi importante din Elveţia, Austria şi Bavaria de azi, extinzând frontiera imperială până la Dunărea de Sus (16-15 î.Hr.)

Nero Claudius Drusus (14 ianuarie 38 e.A.-14 septembrie 9 e.A.), supranumit Germanicus după numeroasele victorii repurtate asupra germanilor , s-a căsătorit cu nepoata preferată a lui Augustus, Antonia Minor, și a avut trei copii, pe generalul popular Germanicus, pe Livilla și pe viitorul împărat Claudius.

Controlul lui Augustus peste întregul imperiu era absolut, încât i-a permis chiar să-și numească succesorul, un obicei abandonat și ridiculizat încă de la fondarea Republicii. La început, el l-a desemnat ca succesor pe Marcellus, nepotul său de soră, ce era căsătorit cu fiica sa, Iulia. Intre timp, însă, acesta a murit otrăvit prin mâncare (23 î.Hr.). Relatările istoricilor de mai târziu, conform cărora Marcellus ar fi fost otrăvit de soția lui Augustus, Livia Drusilla, sunt îndoielnice.

După moartea lui Marcellus, Augustus și-a măritat fiica cu Marcus Agrippa, mâna sa dreaptă. Din această căsătorie au rezultat trei copii: Gaius Caesar, Lucius Caesar și Postumus Agrippa (numit așa pentru că s-a născut după moartea lui Marcus Agrippa). Intențiile lui Augustus de a-i face pe primii doi copii moștenitorii săi au devenit evidente când acesta i-a adoptat ca propriii săi fii. Augustus a arătat afecțiune și față de fiii săi vitregi (copii Liviei din prima căsătorie, Nero Claudius Drusus Germanicus și Tiberius Claudius), după ce aceștia au cucerit o mare parte din Europa Centrală.

Agrippa a murit în 12 î.Hr., urmând ca fiul Liviei, Tiberius, să divorțeze de soția lui iubită și să se căsătorească cu văduva lui Agrippa. Julia s-a dovedit o femeie de proastă calitate care a făcut de râs atât pe Tibrius, cât și întreaga familie. Ca urmare Tiberius s-a autoexilat în Insula Rodos între anii 6 și 2 e.N. Faptul a l-a făcut să intre în contradicție cu familia imperială, inclusiv cu mama sa. Totuși, luând în considerare moartea prematură a ambilor frați vitregi ai săi, Caius și Lucius, în anii 2 și 4 d.Hr., precum și a fratelui său Drusus, în anul 9 e.A., Tiberius a fost rechemat la Roma, unde a fost adoptat de către Augustus.

După moartea prematură a celor doi fii mai mari ai Juliei din căsătoria cu Marcus Vipsanius Agrippa, Caius și Lucius, pe care Augustus i-a adoptat ca fii și succesori, fiul rămas, Agrippa Postumus, a fost adoptat mai târziu, în același timp cu Tiberius. Dar după moartea lui Augustus,  Agrippa Postumus a fost trimis pe o insulă unde și-a pierdut viața în condiții dubioase. Tacitus acuză faptul că Livia nu era total nevinovată de aceste decese, iar Cassius Dio menționează și el asemenea zvonuri.

Numit din nou comandant al forțelor romane de la Rhin, Tiberius întreprinde în anii 4-6 campanii la răsărit de fluviu împotriva cheruscilor, chaucilor și longobarzilor, până pe malurile Elbei. După izbucnirea în anul 6 a puternicei răscoale antiromane a triburilor din Pannonia și Dalmația, Tiberius este numit comandant suprem al celor 15 legiuni romane care vor lupta 3 ani până la înfrângerea răsculaților. Între anii 10-12 este din nou în fruntea forțelor romane de la Rin.

La moartea lui Augustus, Tiberius i-a succedat la tronul Imperiului Roman. La 56 de ani, vârsta la care Tiberius a îmbracat purpura, personalitatea sa fusese profund marcată de îndelungatele campanii militare. Cei 23 de ani de domnie nu au făcut decât să-i accentueze pesimismul, suspiciunea și solitudinea. Spirit energic, cumpătat, econom, el continuă politica lui Augustus de întărire a autorității principelui, a îmbunătățit administrația provinciilor, a consolidat starea finanțelor statului.
In timpul unei călătorii de inspecție în Campania s-a îmbolnăvit grav de malarie. Crizele bolii l-au ținut la pat în localitatea Nola. Tiberius, chemat imediat la patul lui, a primit într-o lungă și secretă convorbire, sfaturile supreme  pentru viitoarea guvernare. In ultimile clipe ale vieții a îndepărtat pe toată lumea și a murit în brațele Liviei spunând: "Livia trăiește amintindu-ți de căsătoria noastră, adio !" Ultimile lui clipe le-a acordat tot iubitei sale soții.

Augustus a murit în anul 14 e.N., El a lăsat o treime din proprietățile sale Liviei, iar celelalte două treimi lui Tiberius. A adoptat-o ​​și în familia iuliană și i-a acordat titlul de onoare de Augusta. Alte dispoziții lăsau Liviei dreptul să-și mențină statutul și puterea după moartea sa, sub noul nume de Julia Augusta.

Tacitus și Cassius Dio au scris că zvonurile au susținut că Augustus a fost ucis de Livia, dar acestea sunt, în principal, respinse ca niște furii răutăcioase răspândite de dușmanii politici ai dinastiei.

Un timp, Livia și fiul său Tiberius, noul împărat, s-au înțeles foarte bine   Tiberius s-a comportat cu multă deferență. Ase vorbi împotriva ei, a devenit o trădare în anul 20, iar în anul 24 i-a acordat mamei sale un loc în teatru printre Vestale Virgine. In acea perioadă, Livia a exercitat o putere neoficială, dar foarte reală, la Roma. Mai târziu, Tiberius a devenit nemulțumit de statutul politic al mamei sale, în special împotriva ideii că ea i-a dat tronul. La începutul domniei, a exercitat dreptul de veto asupra titlului fără precedent, de Mater Patriae ("Mama Patriei"), titlu pe care Senatul dorea să il dăruiască Liviei, în același mod în care Augustus fusese numit Pater Patriae ("Tatăl Patriei"). (Tiberius a refuzat în mod consecvent titlul de Pater Patriae pentru el însuși.)

Istoricii antici au considerat drept un motiv pentru retragerea lui Tiberius pe insula Capri și incapacitatea sa de a face față implicărilor Liviei în treburile sale. Tacitus a consemnat că până în anul 22 e.N., a existat "o armonie autentică între mamă și fiu sau o ură bine ascunsă". Dio Cassius a relatat că în anul 22 când Livia s-a îmbolnăvit, Tiberius s-a întors repede înapoi la Roma pentru a fi cu ea. Dar, în anul 29 e.N, când ea s-a îmbolnăvit și a murit, a rămas la Capri, motivând că era presat de preocupările guvernării și a trimis pe Caligula să se ducă la înmormântare. Suetonius a adăugat un detaliu macabre, spunând că atunci "când a murit ... după o întârziere de câteva zile, în care s-a sperat că împăratul va veni, a fost în sfârșit îngropată deoarece condiția cadavrului a făcut necesară îngroparea..." . Tiberius s-a opus și unor onoruri divine care s-ar fi putut acorda. Mai târziu, el a respins toate onorurile pe care Senatul le acordase după moartea Liviei și a anulat împlinirea voinței ei.

După 13 ani, în anul 42 e.N în timpul domniei nepotului ei Claudius, toate onorurile acordate au fost restaurate și divinitatea ei a fost finalizată. Ea a fost numită Diva Augusta (Divina Augusta) și un car tras de elefanți a transmis imaginea ei la toate jocurile publice. O statuie a ei a fost ridicată în templul lui Augustus împreună cu cea soțului ei. Au fost organizate și curse în onoarea ei, iar femeile au invocat numele ei în jurămintele lor sacre. In anul 410 e.N., în timpul jefuirii Romei, cenușa ei a fost împrăștiată când și mormântul lui Augustus a fost jefuit.

Villa ei de la Gallinas Albas, aflată la nord de Roma, este în prezent excavată. Faimoasele sale fresce cu aspecte imaginare ale unei grădini pot fi văzute la Muzeul Național din Roma. Una dintre cele mai faimoase statui ale lui Augustus (Augustus de la Prima Porta) s-a descoperit la baza vilei.

Cu toate că au apărut mai multe imagini denigratoare, sursele străvechi au descries-o, în general, pe Livia (Julia Augusta) ca pe o femeie cu atribute de mândrie și de regină, credincioasă soțului său imperial, pentru care era o consoartă vrednică, pentru totdeauna atașată și demnă. Cu o îndemânare desăvârșită, ea a jucat rolurile de consoartă, mamă, văduvă și nobilă.

Cu timpul, vaduvia i-a dat o mândrie și o dorință acută pentru putere iar aparențele exterioare ale statutului său i-au devenit din ce în ce mai importante. Livia a fost întotdeauna prima beneficiară a climatului de adulare imprimat de Augustus, adulare pe care Tiberius a disprețuit-o ("un dispreț puternic pentru onoruri", Tacitus, Annale 4.37).

Livia a jucat un rol vital în formarea copiilor ei, Tiberius și Drusus, care s-au remarcat cât mai sus în istoria imperiului.

Deși din căsătoria cu Augustus nu a avut copii, prin fiii săi, de la primul ei soț, Tiberius și Drusus, ea a devenit un strămoș direct al tuturor împăraților iulio-claudieni, adică a celei mai extinse familii imperiale, cea iulio-claudiană . Linia a continuat cel puțin încă un secol după căderea dinastiei, prin fiul și nepotul strănepenei Liviei, Rubellia Bassa. Cu toate acestea, nu se știe dacă această linie a fost sau nu continuată sau dacă a dispărut.












Augustus de la prima Porta