DAN AL II-lea cel VITEAZ

Dan al II-lea este o personalitate istorică română mai puțin cunoscută și comentată, ceea ce poate fi considerat o nedreptate. A fost amintit drept Dan al II-lea basarab, sau Dan cel Viteaz. Dan al II-lea, cum este menționat în istorie, a fost fiul lui Dan I (cca.1354 - 1386), domn al Țării Românesti între anii 1383-1386, care la rândul lui a fost fiul lui Radu I Basarab (cca.1330-1383), domn al Țării Românești între anii 1377-1383. Dan I a fost fratele lui Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești între anii 1386 - 1418.

Dan al II-lea  Basarab a domnit în Țara Românească între anii 1422 (23 oct.) - sfarșitul anului 1426 de mai multe ori succesiv, iar apoi între anii 1427 (6 apr.) - 1431 (14 iun).

După moartea lui mircea cel Bătrân, în cadrul marii familii a Basarabilor s-au format două facțiuni de moștenitori aspiranți la domnie, facțiuni generate de moștenitorii lui Radu I Basarab , spița lui Mircea cel Bătrân și de cei ai lui Dan I. Aceste facțiuni vor fi numite ulterior în istorie: familia Drăculeștilor și familia Dăneștilor. Rivalitatea dintre ele va concura la instabilitatea politică a țării și la o mai bună implicare în teritoriu a intereselor otomane și maghiare.

Intr-o astfel de rivalitate de familie va fi implicat și Dan al II-lea, care va lupta pentru obținerea scaunului domensc cu un fiu nelegitim lui Mircea cel Bătrân, Radu al II-lea Praznaglava, unul  din verii lui primari. 

In anul 1422, domn al Țării Românești era Radu II zis Praznaglava (în traducere din slavonă „Chelul” sau “Pleșuvul”) Acesta ducea o politică aservită otomanilor care deranja atât boierimea munteană cât și pe Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (1387 - 1437), prin aducerea influenței otomane chiar lângă Carpați. Ca urmare regele maghiar și voievozii Transilvaniei au sprijinit pretențiile la domnie ale lui Dan al II-lea. Luptele dintre cei doi Basarabi au durat șase ani, timp în care au domnit sporadic și alternativ, între 1422-1427.

In 1422, Dan al II-lea a recrutat o armată de mercenari transilvăneni și bulgari, a intrat în Țara Românească, l-a înfrânt, și l-a alungat pe Radu al II-lea, intitulandu-se, la 23 octombrie 1422, Domn al Țării Românești. 
Datorită acestei schimbări de situație Sigismund de Luxemburg l-a trimis în ajutorul lui Dan al II-lea pe generalul florentin Pippo Spano (1369-1426). Impreună vor ataca cetatea Silistrei și îi vor înfrange pe turci. Sub presiunea oștilor aliate munteano-transilvănene, ulterior vor cădea și cetățile Giurgiu și Turnul.

In primăvara anului 1423, sultanul Murad al II-lea (1421-1451) a trimis în Țara Românească o puternică oaste otomană cu scopul de a-l reînscăuna pe Radu al II-lea Praznaglava. La 23 februarie 1423, Dan al II-lea  a reușit să-l înfrangă pe Radu al II-lea, pe câmpul de luptă, găsindu-și moartea în jur de 36.000 de turci. Insă victoria lui nu a fost suficientă. Otomanii s-au repliat și în cursul aceluiași an au purtat o serie de lupte victorioase împotriva lui Dan al II-lea, acesta fiind nevoit să renunțe la domnie și să se retragă în Transilvania.

Cu sprijim militar unguresc, la ȋnceputul anului 1424 Dan al II-lea poartă o nouă luptă cu Praznaglava, luptă ce s-a ȋncheiat cu un nou rezultat nefavorabil pentru el ṣi a fost nevoit să se refugieze iarăși ȋn Transilvania.

Luptele dintre cei doi pretendenţi la tronul valah (Radu Praznoglava şi Dan al II-lea) au reȋnceput ȋn primăvara anului 1426 ṣi au ţinut până ȋn iarnă, când Dan este nevoit să se retragă la Râṣnov ȋn ţara Bârsei.

Conflictul militar dintre Dan II și otomanii care-l sprijineau pe Radu al II-lea s-a întins pe o durată lungă de timp, scaunul Țării Românești, până în anul 1427 fiind ocupat succesiv, când de Dan al II-lea, când de Radu al II-lea, după cu s-a amintit.

In anul 1427, la 24 ianuarie, cu larg sprijin militar oferit de către Sigismund de Luxemmburg, Dan al II-lea a intrat în Țara Românească, alături de voievodul Știbor al Transilvaniei și însoțit de Don Pedro, fiul regelui Portugaliei , a reluat tronul și, probabil, l-a ucis pe Radu al II-lea și pe moștenitorii acestuia.

Fiind vasal a lui Sigismund, Dan al II-lea se va vedea obligat să-l însotească pe acesta în expedițiile militare inițiate de el. In urma bătăliei de la Golubac (Serbia), din 3 iunie 1428, și a înfrângerii armatelor lui Sigismund și Dan al II-lea de către turci, domnitorul român s-a văzut nevoit să accepte plata tributului integral către Imperiul Otoman.

Din păcate, viteazul domnitor muntean, în spiritul românesc, va mai face o mare greșeală, atrăgându-și-l ca dușman pe Alexandru cel Bun domnitorul Modovei (1400-1432), în urma dorinței lui de a stăpâni cetatea Chiliei care aparținea domnitorului moldav, fiind dăruită de Radu al II-lea. Infrânt în lupta din anul 1429 de către moldoveni, Dan al II-lea va organiza un al doilea atac asupra Chiliei, dar în cursul lunii noiembrie 1430, va suferi a doua înfrângere în fața oștilor lui Alexandru, fapt care îi va grăbi sfarșitul.

Domnitorul muntean va pierde încetul cu încetul, în decursul unui an, 1430, stăpânirea peste cetățile Severin, Orșova, Mehadia, Amlașul, Sân-Petru, Gureni, Iladia, Crașova și chiar Bran, care vor intra în stăpânirea regelui Sigismund de Luxemburg, fostul lui aliat.

Sfarșitul lui Dan al II-lea Basarab este învăluit în mister.

După unii istorici, în anul 1431, turcii au invadat din nou Țara Românească, iar în bătălia purtată cu aceștia viteazul domnitor și-ar fi pierdut viața pe câmpul de luptă. Ultimul document semnat de către Dan al II-lea datează din 30 ianuarie 1431.

După istoricul Constantin C.Giurescu (Istoria Românilor), Alexandru cel Bun, deranjat de insistențele cu caracter războinic ale lui Dan al II-lea, va reface cursul istoriei ajutându-l pe Alexandru I Aldea , fiul lui Mircea cel Bătrân, să ocupe tronul Țării Românești. Este interesant faptul că în anul 1400, cu 31 de ani în urmă, Mircea cel Bătrân a fost cel care l-a înscăunat ca domn al Moldovei pe Alexandru cel Bun. Prin acest act Alexandru cel Bun și-a plătit datoria prin urmașii lui Mircea cel Batran. Dan al II-lea a dispărut din istorie, se pare fiind ucis în timpul luptelor purtate ori cu armatele otomane, sau cu armatele moldave. A avut o viață tumultoasă plină de războaie și de victorii, fapt care i-a atras supranumele de "cel Viteaz".

Alexandru I Aldea va domni în Țara Românească între anii 1431 - 1436, fiind urmat de un personaj celebru: Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș !