GOGU (GEORGE) CONSTANTINESCU

Inventator al unei noi ştiinţe – sonicitatea, Gogu (George) Constantinescu este considerat pe drept cuvânt savantul fără de care Aviaţia britanică nu ar fi putut obţine supremaţia aeriană asupra nemţilor, în PrimulRăzboi Mondial. Intâia aplicaţie a sonicităţii pe care a realizat-o românul a fost „mitraliera sonică” – a carei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei – montată pe avioanele de luptă. Dar aceasta este doar o mică parte din contribuţia lui Gogu Constantinescu la ştiinţa modernă. Teoria sonicităţii – transmiterea de energie prin intermediul vibraţiilor – a luat naştere prin stabilirea unei legături între muzică şi fizică, demonstrând că muzica poate fi transpusă în formule matematice. Inventator prolific, cu peste 130 de brevete, munca lui Constantinescu este astăzi, după aproape un secol, redescoperită de cercetătorii care încearcă tratarea cancerului şi a altor boli grave prin intermediul vibraţiilor.

Casa din Craiova în care s-a născut Gogu Constantinescu

Momente din viața unui mare inventator

Fiul unui mare profesor de matematică şi iubitor de muzică şi al unei mame de origină alsaciană, refugiată la Timişoara, Gogu Constantinescu s-a născut la Craiova, la 4 octombrie 1881. Bunicul din partea mamei era inginer. De la aceştia, tânărul a moştenit talentul pentru matematică, muzică şi inginerie. Pe toată durata copilăriei şi a adolescenţei, s-a dovedit un spirit extrem de inventiv, abil şi precoce. In vremea liceului, şi-a transformat camera într-un adevărat laborator pentru experimente fizico-chimice.

Astfel, aici au prins viaţă o lampă electrică cu mercur, acumulatori şi baterii, diverse motoare. Tot în perioada adolescenţei a conceput un calculator, bazat pe un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu până la 30 de cifre. Câteva rotiţe se învârteau în jurul unei manivele. Ideea de la care a pornit era…să-şi ajute sora să se se descurce mai bine la matematică.

Din nefericire, Gogu va trebui ca de la numai 15 ani să se descurce singur, tatăl său trecând în nefiinţă în 1896. În 1899 îşi ia Bacalaureatul şi se înscrie la Şcoala de poduri şi şosele, pe care o va termina ca şef de promoţie 5 ani mai târziu. Tenace, încrezător în sine, pe timpul studenţiei a înfruntat cu succes rezistenţa la schimbare a profesorilor săi, încercând să demonstreze utilitatea unui nou material de construcţie la acea vreme: betonul armat. Folosirea betonului armat eşuase deja în Europa: în 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, în 1903 la Basel, în construcţia unui important hotel. Totuşi, tânărul inginer a publicat în 1904 un calcul teoretic privind betonul armat, iar în anul următor, teoria de calcul ce a permis construcţia primelor poduri în arc.

În anii care au urmat, a proiectat numeroase construcţii de beton armat, printre care Camera de Comerţ, Ministerul Lucrărilor Publice, Stadionul Sporturilor, moscheea din Constanţa.

La numai 25 de ani a fost chemat să rezolve problemele grave care se iviseră la construcţia Camerei Deputaţilor, şi a făcut-o cu succes, după ce a învins criticile şi neîncrederea „specialiştilor” privind folosirea betonului armat. Neîncrederea era aşa de mare încât, iniţial, deputaţii au refuzat să intre înăuntru de teama prăbuşirii construcţiei. Au trecut exact 100 de ani şi construcţia nu a căzut!

 Primul pod în arc din România

România se afla în plină fază de dezvoltare a infrastructurii, dar ideile prea avansate pentru timpul său ale inginerului Constantinescu erau refuzate sistematic de Guvern. Pentru a le pune în practică, el a demisionat din serviciul public şi a înfiinţat o antrerpriză de construcţii împreună cu inginerul Tiberiu Eremia.

Primul pod în arc din România

Intrucât soluţiile de construcţie bazate pe beton armat reduceau costurile cu aproximativ 30% şi se finalizau mult mai repede, firma celor doi ingineri a reuşit să câştige o licitaţie importantă privind construcţia a 5 poduri. Deşi utilajele cu care lucrau trebuiau importate, Gogu Constantinescu a preferat să construiască el însuşi câteva, cum ar fi maşinile de aer comprimat care funcţionau sub apă.

Ne aflăm încă în perioada în care se mai foloseau caii pentru tracţiune – în ţara noastră existau puţine vehicule cu motor. Totuşi, pentru dezvoltarea extracţiei de petrol era nevoie de amenajarea şoselei Bucureşti-Doftana, iar soluţia găsită de Gogu Constantinescu semăna foarte mult cu bitumul de azi. Peste piatră a turnat păcură fierbinte, aceasta fiind prima încercare de asfaltare a unei şosele.

Tânărul avea un spirit neobosit, găsea soluţii la problemele din orice domeniu cu care venea în contact. Cu aceeaşi ocazie a dezvoltat şi utilajele de forare, a abordat problema vehiculelor de transport, a motorizării şi sistemelor de transmisie. Mai târziu, avea să construiască un motor cu injector, preluat ulterior de Bosch, şi primul automobil fără cutie de viteze (1923). Ideile sale vor fi reluate mai târziu de Ion Basgan, care va obţine brevetul pentru „forajul sonic” în 1933 în România şi 1937 în S.U.A. Aplicarea acestei invenţii a adus profituri uriaşe companiilor petroliere americane, iar urmaşii lui Basgan se judecă şi azi cu acestea pentru plata drepturilor legitime…

Fondarea unei noi științe - sonicitatea

O preocupare specială a inventatorului Constantinescu au fost vibraţiile şi efectele acestora. Vibraţiile locomotivelor pe calea ferată, vibraţiile diferitelor maşini şi structuri erau nedorite, iar tehnicienii căutau să le elimine.

Soluţia pe care o propunea românul provenea din pasiunea acestuia pentru…muzică. cum el cânta la pian încă de la vârsta de 5 ani, a simţit efectul benefic al vibraţiilor armonioase ale muzicii asupra organismului şi psihicului uman. Constantinescu s-a gândit să transpună muzica în formule matematice. Aceasta înseamnă că, indiferent de forma de comunicare aleasă şi de limbajul folosit, există o cheie universală care le dezleagă. Un limbaj universal e tocmai una din dorinţele de comunicare ale umanităţii, dorinţă care a traversat secolele din vremurile mitologice.

Muzicienii şi fizicienii aveau o viziune diferită asupra acusticii şi armoniei. 

Generatorul trifazic sonic

Inginerul Constantinescu a unificat această viziune într-o nouă ştiinţă – sonicitatea, demonstrând că sunetele pot transmite energie după legi similare cu cele ale electricităţii. Aplicaţiile sonicităţii sunt multiple (transporturi, industria energetică, foraje petroliere, medicină) şi, la aproape 100 de ani de la fondarea teoriei, putem spune că sunt insuficient exploatate.

Sonicitatea este o ramură a fizicii și a tehnicii care se ocupă cu transmiterea energiei mecanice în masa lichidelor sau a solidelor prin intermediul vibrațiilor și al undelor elastice longitudinale care se propagă în masa fluidului sau solidului. Sistemele tehnice de transmitere a energiei mecanice prin sonicitate sunt similare, ca structură, cu cele de transmitere a energiei electrice.

In luptă cu septicismul din străinătate

Arme fără foc - aplicație a compresiei lichidelor

In timp ce lucra la proiectele sale, Gogu Constantinescu îl întâlneşte pe Kettering, directorul companiei Standard Oil, întâlnire care-i va marca decisiv cariera. Sperând într-un sprijin şi o deschidere mai mare, în noiembrie 1910 românul se stabileşte la Londra. Va păstra însă permanent legătura cu patria.

La Londra se izbeşte însă de acelaşi scepticism. Se pare că ideile inovatoare se lovesc de orbirea semenilor în orice societate. Deşi în 1600 Francis Bacon demonstrase că lichidele sunt compresibile, la începutul secolului 20 ştiinţa vremii se opunea acestei idei. Pornind de la sonicitate, Gogu Constantinescu demonstrase şi el compresibilitatea lichidelor. Pentru a-i convinge însă pe ceilalţi, trebuia să realizeze o serie de demonstraţii practice. Astfel, concepe arme cu lichid comprimat, care în loc de sisteme de foc foloseau energia rezultată din comprimarea lichidului, cea ce le făcea extrem de silenţioase. Principiile care stăteau însă la baza teoriei sale rămâneau neînţelese, astfel că importanţi savanţi englezi au rămaşi surprinşi când unul din dispozitivele sale sonice a găurit o rocă. Practic, un sunet perfora o rocă dură!

Mai târziu, acest dispozitiv va deveni perforatorul de granit, care poate sapa cu uşurinţă tunele. Din păcate, nici astăzi nu e folosit, apelându-se tot la primitivele dinamitări. In baza sonicităţii, un alt inginer român, Ion Basgan, a brevetat în 1933 un sistem modern şi unic de forare, care a asigurat României avantaje concurenţiale importante. În paralel, a fost adaptat şi în SUA. Deşi aplicaţiile sonicităţii realizate în industria petrolului sunt multiple, meritului savantului român este rareori recunoscut.

Primul laborator este amenajat în bucătăria modestului apartament londonez în care locuieşte. Mai târziu, i se oferă un loc de cercetare, dar şi acesta impropriu amenajat, pe o insulă în mijlocul Tamisei, la Twickenham. In următorii 3 ani, inginerul român va aplica pentru nu mai puţin de 18 de brevete legate de combustia internă sau de elementele de transmise ale motorului, dar şi de transmiterea energiei în lichide prin intermediul undelor.

Însă, atenţia sa se va concentra cu precădere pe dezvoltarea teoriei şi aplicaţiilor referitoare la sonicitate.

Munca marelui inventator dădea la iveală invenţie după invenţie, dar îi lipseau mijloacele financiare pentru a le dezvolta. Lumea industriaşilor nu era încă pregătită pentru a accepta progresul propus de savantul român. Lichidele nu pot fi comprimate, era singurul răspuns pe care-l primea. Silit de acest context, Gogu decide să-şi îndrepte privirile către America. Aici, tânărul inventator îl întâlneşte pe renumitul Thomas Edison, care angaja matematicieni, ingineri, fizicieni spre a-l ajuta în munca sa. El i-a propus românului un proiect apreciat de contemporani ca imposibil: un aparat care ar înregistra şi transpune o partitura cântată la pian, în note muzicale. Bazându-se pe teoria armoniei dezvoltată încă din vremea studenţiei, Gogu a acceptat propunerea, susţinându-şi ideile prin argumente matematice. Totuşi, Edison nu ştia matematică; el era un experimentator remarcabil, dar care se temea de concurenţa pe care i-o făceau mai tinerii inventatori. Să ne amintim aici de războiul dus cu un alt mare român: Nicolae Tesla. Din acest motiv, şi în contextul izbucnirii Primului Război Mondial, proiectul lui Gogu Constantinescuîn colaborare cu Edison nu mai este finalizat.

În America, Gogu eşuează în obţinerea interesului şi a sprijinului financiar atât de necesar pentru a-şi pune în practică ideile. Compresia lichidelor care stătea la baza invenţiilor sale era „împotriva legilor naturii”. Se reîntoarce în Anglia şi reia lucrul la sistemele de transmisie

 Românul nebun

In 1914, la vârsta de 33 de ani se căsătoreşte cu tânăra SandraCocorescu. Tot în acelaşi an încheie un contract cu Walter Haddon, directorul W.H. Dorman & Co. care îi oferea sprijinul financiar necesar, în schimbul a 50% din veniturile obţinute pe urma brevetelor.

În noul său laborator, Gogu Constantinescu îşi intensifică studiile. Conştient fiind de necesitatea acceptării ideilor sale de către opinia publică, trece la noi demonstraţii practice şi ţine o serie de conferinţe. Dintre inventii face parte şi un sistem asemănător cu o fântână arteziană. El demonstrează astfel nu numai că lichidele sunt compresibile, dar şi că energia lichidelor comprimate la presiuni înalte poate fi stocată şi folosită ulterior. Pe acest principiu a construit arme de calibru greu, fără foc, şi mitraliere extrem de silenţioase. Cu toate acestea, numeroasele sale invenţii brevetate par contemporanilor greu de conceput, el fiind considerat „Românul nebun”.

Avion echipat cu "Constantinescu Fire Control Gear"

Era în plin război (1915). Trupele aliate sufereau numeroase înfrângeri în aer, deoarece nemţii foloseau un sistem nou de tragere printre elicele avionului. Eforturile aliaţilor de a găsi un alt sistem de tragere sincronizată s-au dovedit sortite eşecului, fiind supuse dezavantajelor mecanicii: deformări generate de variaţiile de temperatura, lungimea ţevii necorespunzătoare cu modelele de avioane etc. Era nevoie de un sistem hidraulic. Salvarea aliaţilor avea să vină tocmai de la „românul nebun” şi aplicaţiile sonicităţii. Dar nici în această situaţie de urgenţă, teoria sa nu a fost înţeleasă şi autorul ei nu a fost sprijinit în mod oficial. Totul s-a derulat în baza sprijinului acordat de către maiorul Calley, unul din membrii de conducere ai Comitetului Regal, care din acest motiv…a fost silit să demisioneze.

In august 1916 s-au realizat primele teste cu un avion echipat cu ceea ce avea să devină Constantinesco Fire Control Gear sau „C.C. Gear”.Succesul şi superioritatea faţă de sitemul utilizat de aviaţia germană s-a bucurat în sfârşit şi de recunoaşterea oficială, astfel că, până la sfârşitul războiului, peste 50.000 aparate de zbor americane si britanice au fost dotate cu astfel de sisteme. Sistemul asigura sincronizarea perfectă între 1.200 de gloanțe trase pe minut, prin cele două guri de foc instalate de o parte și de cealaltă a elicei în funcțiune, fără să-i atingă paletele.

In martie 1920, vice-amiralul de aviaţie John Maitland recunoştea în The Times meritul uriaş al românului în recâştigarea supremaţiei aeriene a Aliaţilor.

Principiile, terminologia şi formulele necesare pentru construcţia dispozitivelor sonice sunt cuprinse în lucrarea „Teoria Sonicităţii„. Primul volum apare în numai 150 de exemplare clasate ca „secrete”. Chiar şi astăzi, această carte este foarte greu de procurat. Printr-o hotărîre a Guvernului britanic, comercializarea tratatului a fost interzisă, el fiind direcționat exclusiv, după un tabel nominal strict, către persoane și colective tehnice din industria de apărare a Marii Britanii. Asta cu mare, mare discreție.  Cu toate că opera lui Gogu CONSTANTINESCU este de o valoare inestimabilă, ea nu a fost cunoscută îndeajuns, în bună parte datorită caracterului secret dat de utilizările preponderent militare, iar pe de altă parte puţinelor publicaţii referitoare la aceasta. Astfel, primul volum publicat în 1918 la Londra, într-un număr limitat de exemplare, așa cum s-a amintit, a fost declarat secret de către guvernul Marii Britanii, din cauza explicaţiilor pe care le avea noua teorie în domeniul armelor şi mijloacelor de război.

Abia în 1922 Comisia Regală pentru premierea invenţiilor a luat în calcul şi plata serviciilor sale, oferindu-i 90.000 £ (din care se va plăti impozit), bani pe care-i va împărţi cu partenerul său Walter Haddon. După război, în mod oficial, Amiralitatea britanică avea să atribuie meritul pentru supremația pe care a avut-o asupra aviației germane tocmai descoperirii acestui savant român. I-au dedicat unui român războiul aerian cîștigat de Aliați.

La finele războiului, fondurile destinate cercetării în domeniul sonicităţii au fost drastic reduse. Savantul s-a întors în 1919 în ţară unde a ţinut o serie de conferinţe la Academia Română privind sonicitatea şi aplicaţiile ei. Entuziasmul românesc a fost atât de mare încât s-a înfiinnţat o companie, „Industria sonică”, pentru dezvoltarea ideilor sale. Proiectul a fost însă abandonat din insuficienţă de fonduri şi savantul s-a întors în Anglia. Aici avea să descopere că cercetarea privind aplicaţiile militare sonice a trecut sub comanda Amiralităţii.

Din cauza secretomaniei britanicilor, de care spuneam mai devreme, savantul român era cît p-aci să alunece în anonimat. În 1958, doi americani publicau un tratat despre sonicitate, fiind considerați, la scurt timp, pionierii acestei științe. Spre norocul lui, Gogu Constantinescu mai trăia la acea dată și a putut restabili adevărul în ceea ce privește paternitatea sonicității, care fusese elaborată și testată de el cu 40 de ani înaintea impostorilor americani.
Câteva invenții marca Gogu Constantinescu

Creatorul sonicității n-a făcut doar o materie de examen pentru universitățile politehnice din lumea întreagă, ca să-și pună în cap studenții restanțieri, ci i-a dat și aplicare utilă în peste o sută de invenții brevetate. Ciocanul sonic, fără supape și ventile, pentru forjarea metalelor, perforatorul sonic, cu randament de zece ori mai mare decît cel pneumatic folosit în mod curent, un tun capabil să lanseze, fără pic de zgomot, un proiectil de o sută de kilograme la o distanță de 1.500 de metri, motorul cu injecție sonică sînt doar cîteva dintre invențiile sale pe tărîmul sonicității.

Un alt exemplu de invenție a românului, fără legătură cu sonicitatea este dispozitivul numit “Convertor de cuplu”.

Mașina cu transmisie automată care a uimit lumea

Domeniile atinse de geniul lui Gogu CONSTANTINESCU au fost foarte diverse, realizările practice fiind impresionante, dintre acestea menţionăm o mică parte:

- A promovat utilizarea betonului armat. Era o sarcină grea deoarece metoda dăduse rezultate dezastruoase în alte părţi ale Europei, cum ar fi podul "Celestial Globe" de la Expoziţia Universală din Paris din 1900 şi hotelul "Black Bear" din Basle din 1903. A construit primului pod de beton armat cu traverse drepte din România, 1906, a consolidat cupola Palatului Parlamentului (care suferise deplasări şi fisurări), a realizat cupola minaretului Moscheii din Constanţa etc., cu toată opoziţia fostului său profesor, marele Anghel Saligny. Aceste lucrări dăinuie şi astăzi. 

- A inventat un anumit fel de asfalt.

- A elaborat Teoria Sonicităţii (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).

- A construit cel mai performant sistem de sincronizare a tragerii la avioane, prin spaţiul lăsat de palele elicelor acestora.

- A materializat primul tun sonic.

- A proiectat şi construit Convertorul Gogu Constantinescu, prima cutie de viteze automată, pentru automobile şi locomotive, fără ambreiaj şi roţi dinţate, bazată pe efectul inerţial al maselor în mişcare.

- A gândit primul Hidroglisor care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruşi.

- A demonstrat efectul termic al sonicităţii prin realizarea primului calorifer sonic.

 Convertorul sonic

Dezamăgit, dar nevrând să se recunoască învins, este din nou gata – pe cont propriu – să găsească noi şi noi soluţii. Incă din timpul războiului fundamentase matematic câteva posibilităţi de îmbunătăţire a sistemul de transmisie al automobilelor: convertorul de cuplu. Existau puţine automobile la acea vreme, iar planul lui era să producă o „maşină pentru toţi oamenii”.

Primul model  de convertor de cuplu

Ideile, deşi primite cu entuziasm de opinia publică britanică, aveau să se lovească iarăşi de interesele cercurilor de industriaşi.

Primul model de convertor de cuplu

La expoziţia londoneză din 1924, un stand pe care scria mare „Constantinesco” prezenta convertorul sonic. Peste 220 de publicaţii vorbeau despre acest convertor şi automobilul viitorului. O maşină experimentală dotată cu noua invenţie urca fără nici o greutate şi fără şocuri o pantă abruptă cu 10 persoane la bord. După noi experimente, a realizat un automobil fără cutie de viteze, extrem de economic, care putea fi condus chiar şi de… un copil. Un astfel de automobil, tip sport, cu o linie modernă, a fost prezentat la Paris, în 1926. In 1924, cînd a fost prezentat, a produs o asemenea uimire încît s-a spus despre el că este… „un mecanism cvadridimensional“. Din păcate, acest convertor de cuplu, ca și multe alte invenții ale lui Gogu Constantinescu, a rămas și azi de domeniul SF, deși chiar au fost produse și verificate cu 80 de ani în urmă. Mafia petrolului este mai tare decât convertorul.

Arme fără foc - aplicație a compresării lichidelor

Gogu Constantinescu, Paris, 1926

S-a scurs aproape un secol de atunci, şi marile companii, „dornice să satisfacă interesele consumatorului”, nu au reuşit să ne scape de bătăile de cap ale cutiei de viteze decât parţial.

Contribuţia românului în ceea ce priveşte motoarele şi automobilele nu se va opri aici. Ulterior, el va construi motorul diesel cu injector sonic, copiat parţial de firma germană Bosch. Acesta dezvolta 600 CP şi avea 6 cilindri.

Norocul părea că îi surâde în sfârşit. Compania americană General Motors încheie un contract privind licenţa de fabricare a convertorului de cuplu cu Constantinesco Torque Converters Ltd. Valoarea contractului era de 100.000$ pentru cheltuieli de cercetare şi o plată ulterioară de 3 mil. $ împreună cu redevenţe de 2$ pentru fiecare convertor vândut.

Prima mașină de perforat roci de granit acționată prin unde de presiune

Încurajat de această nouă provocare, inventatorul îşi investeşte toate fondurile în cercetare. În final, beneficiile potenţiale nu au fost obţinute pentru că cei de la GM nu au mai trecut la fabricarea în serie a convertorului, blocând practic aplicarea sa. Încă o invenţie de mare valoare, de care a fost privată omenirea! In acelaşi mod, o serie de descoperiri medicale, care ar salva multe vieţi, nu se aplică pentru că ar aduce grave pierderi industriei medicamentelor. În medicină, sistemele sonice se pot folosi în scanare ultrasonică, neurochirurgie, terapie, etc. Spre deosebire de razele X, vibraţiile sonice nu sunt dăunătoare, ci dimpotrivă sunt benefice! Curenţii sonici penetrează cu uşurinţă ţesuturile umane, fără a le arde sau a produce şocuri. In terapie, sunt extrem de benefici, având efect termosonic (de încălzire).

In această perioadă încordată, Gogu Constantinescu divorţează. Se recăsătoreşte apoi cu Eva Litton, o femeie cu simţul afacerilor, care-l va ajuta să depăşească criza financiară.

Convertorul s-a dovedit aplicabil şi în cazul transportului feroviar, pentru a înlocui locomotivele cu abur. Locomotiva dotată cu acest sistem a funcţionat multă vreme.

Convertorul cu cuplu a fost considerat soluţia pentru modernizarea transportului pe căi ferate din România. Revenit în ţară, în anii 1930,Gogu Constantinescu începe derularea experimentelor pentru acest proiect în laboratoarele uzinelor Malaxa. Totuşi, datorită dificultăţilor de fabricare, industriaşii nu l-au sprijinit şi proiectul nu a mai fost terminat. Inventatorul se întoarce, încă o dată, în Anglia.

Redescoperirea lui Gogu Constantinescu

Intrucât încă din tinereţe suferea de afecţiuni respiratorii şi cardiace, la indicaţiile medicului se retrage într-o zonă montană, în apropierea lacului Coniston. Nu-şi întrerupe însă munca, şi dorinţa de a-şi vedea ideile utilizate în folosul oamenilor e mai vie ca oricând. Pentru noua sa reşedinţă, creează un sistem propriu de alimentare cu energie electrică produsă de o mică hidrocentrală, care va funcţiona impecabil peste 20 de ani.

Observând slabele performanţe ale zgomotoaselor bărci ce navigau pe lacul Coniston, concepe un propulsor extrem de silenţios. La o întrecere prilejuită de încoronarea regelui George al VI-lea, barca dotată cu un astfel de dispozitiv, a apărut ca o fantomă, extrem de rapidă şi tăcută, uimind pe toată lumea.

Din acest moment inventatorul român începe cercetările în domeniul aerodinamicii şi hidrodinamicii vehiculelor acvatice neconvenţionale de mare viteză. Exact acum începe cel de-al doilea Război Mondial, după atacul asupra Poloniei. Inginerul român vrea ca noul său vas de mare viteză să fie utilizat pentru distruge submarinele germane. Vasul lui era de fapt o combinaţie între o barcă şi un avion, şi putea ca, la viteze mari, să se ridice la câţiva metri deasupra apei. Nici de data aceasta nu se bucură de sprijinul autorităţilor, ci doar de simpatia câtorva ofiţeri care-i cunoşteau meritele din Primul Război. Din această cauză, ideile sale au rămas la stadiul de proiect. Nu le-a publicat niciodată, dar în 1965 ruşii au testat un dispozitiv asemănător, numit Ekranoplan. Abia 40 de ani mai târziu, în 1980 s-au reluat testele şi în Anglia…

Dezamăgit de lipsa de sprijin, Constantinescu continuă totuşi să îmbunătăţească aproape tot cea ce venea în contact cu munca sa. In august 1949 este ales membru de onoare al Societăţii Inginerilor din Anglia şi publică lucrarea „Oameni de ştiinţă vs ingineri”. Încă din 1920 era membru al Academiei Române. La vârsta de 80 de ani se reîntoarce în ţară, unde primeşte titlul de Doctor Honoris Causa în inginerie din partea Institutului Politehnic Bucureşti. În 1964 revine în Anglia unde, în anul următor se stinge din viaţă la vârsta de 84 ani. Este îngropat în Lowick, la sud de lacul Coniston.

George Constantinescu a lăsat în urma lui 133 de brevete şi multe alte invenţii nepublicate. A fost poate prea rapid şi surprinzător pentru timpul său.

Inginerul Constantinescu a fost numit de către revista engleză The Graphic unul din cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de alți mari descoperitori. Recunoaşterea lui Gogu CONSTANTINESCU pe plan internaţional este atestată printr-un tablou publicat de revista britanică "The Graphic" în anul 1926, în care sunt prezentate ilustre personalităţi ştiinţifice ale vremii, începând cu Einstein, Edison, Kelvin, Gogu Constantinescu (primul pe rândul al doilea), Rutherford, Marie Curie etc.

                                             Pionierii pe calea progresului.

De la stânga la dreapta şi de sus în jos: Einstein, Kelvin, Graham Bell, Edison, Lister, Oliver Lodge, Gogu Constantinescu, Marconi, Ch. Parsons, J.J. Thomson, J. Dewar, W. Ramsay, D. Wright, Donald Ross, Marie Curie, E. Rutherford, J. Larmor

Intrucât încă din tinereţe suferea de afecţiuni respiratorii şi cardiace, la indicaţiile medicului se retrage într-o zonă montană, în apropierea lacului Coniston. Nu-şi întrerupe însă munca, şi dorinţa de a-şi vedea ideile utilizate în folosul oamenilor e mai vie ca oricând. Pentru noua sa reşedinţă, creează un sistem propriu de alimentare cu energie electrică produsă de o mică hidrocentrală, care va funcţiona impecabil peste 20 de ani.

Observând slabele performanţe ale zgomotoaselor bărci ce navigau pe lacul Coniston, concepe un propulsor extrem de silenţios. La o întrecere prilejuită de încoronarea regelui George al VI-lea, barca dotată cu un astfel de dispozitiv, a apărut ca o fantomă, extrem de rapidă şi tăcută, uimind pe toată lumea.

Din acest moment inventatorul român începe cercetările în domeniul aerodinamicii şi hidrodinamicii vehiculelor acvatice neconvenţionale de mare viteză. Exact acum începe cel de-al doilea Război Mondial, după atacul asupra Poloniei. Inginerul român vrea ca noul său vas de mare viteză să fie utilizat pentru distruge submarinele germane. Vasul lui era de fapt o combinaţie între o barcă şi un avion, şi putea ca, la viteze mari, să se ridice la câţiva metri deasupra apei. Nici de data aceasta nu se bucură de sprijinul autorităţilor, ci doar de simpatia câtorva ofiţeri care-i cunoşteau meritele din Primul Război. Din această cauză, ideile sale au rămas la stadiul de proiect. Nu le-a publicat niciodată, dar în 1965 ruşii au testat un dispozitiv asemănător, numit Ekranoplan. Abia 40 de ani mai târziu, în 1980 s-au reluat testele şi în Anglia…

Dezamăgit de lipsa de sprijin, Constantinescu continuă totuşi să îmbunătăţească aproape tot cea ce venea în contact cu munca sa. In august 1949 este ales membru de onoare al Societăţii Inginerilor din Anglia şi publică lucrarea „Oameni de ştiinţă vs ingineri”. Incă din 1920 era membru al Academiei Române. La vârsta de 80 de ani se reîntoarce în ţară, unde primeşte titlul de Doctor Honoris Causa în inginerie din partea Institutului Politehnic Bucureşti. In 1964 revine în Anglia unde, în anul următor, se stinge din viaţă la vârsta de 84 ani. Este îngropat în Lowick, la sud de lacul Coniston.

George Constantinescu a lăsat în urma lui 133 de brevete şi multe alte invenţii nepublicate. A fost poate prea rapid şi surprinzător pentru timpul său. Ultimile cercetări privind creația lui științifică au schimbat mult perspectiva judecăților și volumul creațiilor.

Gogu CONSTANTINESCU a fost unul dintre acele minţi geniale, ale cărui idei au devansat cu mult timpul existenţei sale fizice, dar care astăzi îşi păstrează actualitatea, surprinzând prin acurateţe, inventivitate şi aplicabilitate.

În contul lui Gogu CONSTANTINESCU figurează peste 317 de brevete de invenţie, parte patentate în SUA, Danemarca, Elveţia, Austria, Germania, Marea Britanie, Franţa, România, etc., precum şi altele, care nu au fost niciodată publicate (deci mult mai multe decât cele 133 amintite mai sus). Un mic calcul ne arată că de la apariţia primei invenţii (1907), până la data trecerii în eternitate (1965), în medie, la fiecare 4 luni a fost realizat un brevet, iar dacă socotim doar anii săi cei mai prolifici, rezultă o invenţie pe lună.

Multe dintre prezicerile lui Gogu CONSTANTINESCU au apărut şi au dispărut, multe se folosesc astăzi sau retrezesc interes. A cucerit faimă academică şi onoare profesională atât acasă cât şi în străinătate, dar a fost mai puţin răsplătit pentru ceea ce a făcut în domeniul materialelor. Ca şi cei mai mulţi inventatori, a suferit dezamăgiri în străduinţele sale de a convinge industria şi oficialităţile de valoarea ideilor sale.

 Rămâne ca şi noi, românii, să îl reaşezăm în locul binemeritat, în sufletele şi în amintirea noastră, după cum spune în articolul său Diana Iane. Putem afirma că o mare parte a prezentului, dar şi a viitorului a fost dăruită omenirii de savanţi români, în frunte cu Nicolae Tesla şi Gogu Constantinescu. Insumând contribuţiile lor, dar şi ale altor români geniali o să vedem care esteadevărata noastră contribuţie la civilizaţia şi cultura lumii.