VLAD ȚEPEȘ - Legende

1. Domnița Katharina și celelalte femei

Există o poveste care spune că Vlad al III-lea, zis Drăculea, mai cunoscut ca Vlad Țepeș, a avut o lungă poveste de dragoste cu o săsoaică din Brașov, Katharina, fiica unui țesător. Relația lor ar fi durat 20 de ani și ar fi dus la nașterea a 5 copii, deși n-au fost căsătoriți niciodată. Asta în ciuda faptului că Vlad ar fi avut alte 3 neveste, și alte câteva amante. Legendele zic că a fost o dragoste aprigă ca și domnitorul, cu multe crize de gelozie și ieșiri nervoase. Se zice că într-un moment de criză de nervi, Vlad ar fi lovit un preot cu sabia.

2. Cupa de aur

O altă legendă spune că, în timpul celei de-a doua dintre domniile sale (a fost de 3 ori domnitor al Țării Românești), era atât de sigur de eficiența pedepselor crude pe care le aplica hoților, încât a pus lângă o fântână din centrul Târgoviștei (pe-atunci, capitala Țării Românești) o cupă mare din aur, cu care călătorii însetați să-și poată ostoi setea. Legenda spune că, de-a lungul domniei sale, cupa de aur n-a dispărut niciodată. Ba, mai mult, nici măcar n-a prea fost folosită, întrucât oamenii nu prea aveau curaj s-o atingă.

3. Punga boierului
Se spune că într-o zi, Vlad Țepeș, dorind să testeze onestitatea unui boier, i-a sustrat o pungă cu 100 de bani de aur. După o zi, boierul ar fi venit la Vlad, scandalizat, că în Sfatul Țării cineva i-a furat o pungă cu…. 200 de bani de aur. Vlad i-ar fi dat mânios punga înapoi, după care l-a tras în țeapă pe boier, pentru minciună și lăcomie. De altfel, trasul în țeapă era pasiunea principală a lui Vlad, lucru care i-a adus numele de Țepeș.

4. Cum a scăpat de cerșetori

Vlad nu era chiar un om cumsecade, ba dimpotrivă. Era de părere că toți oropsiții soartei (cerșetori, bolnavi, oameni fără casă) sunt, de fapt, niște hoți care profită de mila oamenilor. Drept pentru care, într-o bună zi, a strâns cât a putut de mulți și i-a dus în cetatea Târgoviștei, într-o sală, unde i-a ospătat îmbelșugat și i-a servit cu cele mai bune vinuri. Când masa s-a încheiat, Vlad ar fi încuiat sala și i-ar fi dat foc, nelăsând pe nimeni în viață.

5. Masacrul din ziua de Paște

Se pare că sașii din Brașov nu-l prea iubeau pe Țepeș. Motiv pentru care complotau, mai pe față, mai pe ascuns, să-l alunge de la domnie. Din acest motiv, la care se adaugă faptul că au fost mărite niște taxe comerciale care-i afectau veniturile, dar și faptul că sașii cam susțineau orice “contracandidat” la domnie, Țepeș a strâns în ziua de Paște a anului 1459 câteva sute de negustori brașoveni (sau aflați în trecere prin Brașov). 43 au fost trași în țeapă, iar Țepeș a luat micul dejun printre țepele în care agonizau cei osândiți. Alți 300 ar fi fost arși de vii.

6. Cruzimea și setea de sânge

Vlad Țepeș a fost un personaj foarte dur, foarte crud și foarte însetat de sânge. Spre exemplu, se spune că din te miri ce nimicuri poruncea ca celor pe care-i credea vinovați de vreo vină să li se taie nasurile, limbile sau urechile. O poveste zice că într-o zi a găsit pe stradă un om cu cămașă murdară. S-ar fi dus la el acasă și-ar fi dat ordin ca nevasta omului să fie trasă în țeapă, că era prea leneșă. O altă poveste zice că într-o zi, au venit niște soli turci. Din aroganță sau din neglijență, solii nu și-ar fi dat jos turbanele. Motiv pentru ca Vlad s-a enervat și-a poruncit să le bată turbanele în cap, cu piroane de fier.

Dincolo de legende, însă, există și adevăr. După ce Serbia a devenit pașalâc turcesc, în 1459, s-a creat teama că același lucru se poate întâmpla și Țării Românești, motiv pentru care boierii s-au strâns în jurul lui Vlad în lupta antiotomană. În același timp, la Mantova, Papa Pius al II-lea a organizat o mare cruciadă, care-l avea ca personaj principal pe regele Ungariei, Matei/Matia Corvin. În cadrul acestei cruciade, între 1461 și 1462, Vlad a dus o campanie la sudul Dunării împotriva armatei otomane. Conștient că nu poate face cu armata de de 20-30 de mii de oșteni unei armate de peste 100 de mii de soldați otomani și mercenari, Vlad a folosit atacuri de gherilă împotriva turcilor. Campania a culminat cu “Atacul de noapte”, despre care vom vorbi mai jos. La 11 februarie 1462, Vlad i-a trimis lui Matei/Matia Corvin un catastif cu numărul vrăjmașilor uciși: 23.884. Evidența lor era ținută pe fiecare localitate atacată de oastea sa.

7. Atacul de noapte

La 4 iunie 1462, sultanul Mehmed al II-lea el-Fatih (Cuceritorul) trecea Dunărea în fruntea unei armate numeroase, încercând să ajungă în capitala Târgoviște. Vlad, spre a-i îngreuna înaintarea, a dat foc la terenuri, a otrăvit fântânile, a trimis oamenii și animalele în munți. În plus, a deviat câteva râuri mai mici pentru a crea terenuri mlăștinoase și a pus tot felul de capcane (gropi acoperite cu crengi și frunze). Mai mult, a trimis în rândul turcilor oameni bolnavi de tuberculoză, sifilis, ciumă sau lepră, ca să infecteze cât mai mulți soldați inamici. De-a lungul înaintării anevoioase a armatei turcești, în timpul căreia otomanii nu găseau apă sau hrană, Vlad i-a atacat sporadic de mai multe ori.

La 17 iunie, Vlad, în jurul orei 12 noaptea, a intrat cu câteva mii de soldați în tabăra turcă. Folosind goarne și făclii, au creat panică între turci, le-au dat foc la corturi și au omorât, se pare, peste 15.000 de soldați. Se spune că Vlad însuși a vrut să dea foc cortului sultanului, dar l-a confundat cu cortul unui mare vizir.

Totuși Mehmed a continuat marșul spre Târgoviște. O variantă a poveștii spune că atunci când a ajuns în capitală, a găsit-o părăsită, cu porțile deschise, iar armata sa a mărșăluit vreme de-o jumătate de oră pe un drum mărginit de aproape 20.000 de turci trași în țeapă, iar în țeapa cea mai mare se afla corpul lui Hamza Pașa. O altă variantă a poveștii spune că de fapt valahii ar fi apărat cetatea, iar țepele cu turci se aflau înșiruite în afara orașului, pe o distanță de 60 de kilometri.

8. Castelul Bran și Castelul Huniazilor

In general, Castelul Bran este asociat cu Vlad Țepeș, cel care a inspirat povestirea cu Dracula. Și astăzi, la Bran totul este impregnat de personalitatea lui Țepeș/Dracula. In realitate, nu există dovezi că Vlad ar fi locuit vreodată acolo. De asemenea, grupurilor de turiști care merg la Castelul Huniazilor li se “vinde” ideea că acolo a fost întemnițat Țepeș. In realitate, Vlad Țepeș a fost întemnițat de Matei Corvin la Castelul Vișegrad, în Ungaria.

9. Cronicile sașilor

Pentru că-i purtau multă dușmănie, negustori sași au inventat o mulțime de povești îngrozitoare despre Vlad Țepeș. I-au făcut, cum s-ar spune în zilele noastre, o campanie negativă extrem de eficientă. Mare parte din legendele de mai sus se pare c-au fost create de ei, De aceste povești s-ar fi folosit și regele Ungariei, Matei Corvin, când l-a arestat (plus o scrisoare falsă conform căreia Vlad s-ar fi închinat la turci). Au existat în vremurile acelea o grămadă de picturi și fresce care-l puneau pe Vlad în contexte malefice și sângeroase (într-una din ele, era Pilat din Pont, judecându-l pe Iisus Hristos). Toate aceste povești sângeroase au circulat în vremurile acelea. Și se pare că ele au fost sursa de inspirație pentru Bram Stoker, în crearea mitului lui Dracula.

10. Mormântul lui Vlad Țepeș

Vlad a fost omorât mișelește de niște boieri trădători, aliați Basarab Laiotă, care venea dinspre Giurgiu cu trupe otomane, în ultimile zile ale lui 1476, sau în primele zile ale anului 1477. Corpul a fost decapitat, iar capul a fost trimis, într-un vas cu miere, la curtea sultanului Mohamed al II-lea, care l-ar fi înfipt într-o țeapă, ca răzbunare pentru zecile de mii de turci uciși de valah în acest fel. Corpul său, însă, nu se știe unde-a fost îngropat. O vreme, s-a crezut că a fost îngropat la Mănăstirea Snagov, dar s-a dovedit că nu era așa, ci la mănăstirea Comana, ctitoria sa. Mormântul nu a putut fi găsit deoarece mănăstirea lui Țepeș a fost distrusă și a fost reconstruită una nouă de domnitorul Radu Șerban (1588-1589).

Călugării

O altă poveste spune că doi călugări care au intrat în Ţara Românească, au venit să-l viziteze pe Vlad la castelul său. Călugării ştiau de reputaţia lui Vlad şi când acesta le-a cerut părerea despre domnia sa, aceştia au răspuns în mod diferit. Unul a spus că Vlad era un dur, dar era totuşi un prinţ, iar celălalt a condamnat în mod deschis metodele sale ca tortură. Relatările diferă în a spune care din cei doi călugări a fost tras în ţeapă.