GENERAL DUMITRU ILIESCU

Dumitru Iliescu a fost o personalitate de prim rang a României la sfârșitul sec.al 19-lea și în prima parte a sec.al 20-lea. El fost unul dintre generalii importanți ai Armatei României din Primul Război Mondial. A exercitat efectiv conducerea Marelui Cartier General în prima parte a campaniei armate din vara – toamna anului 1916, de la începutul războiului, între 25 octombrie 1916, până la 5 decembrie 1916, când a fost demis ca urmare a înfrângerilor grele suferite de armata română. Funcția sa reală era cea de sub-șef al Marelui Cartier General, dar l-a suplinit pe generalul Vasile Zottu care îi era șef, dar nu era capabil să-și îndeplinească datoria.
S-a născut la 25 septembrie 1865 la Drăgășani, unde a și decedat în anul 1940.
A absolvit Școala militară de ofițeri cu gradul de sublocotenent, apoi a ocupat diferite poziții în cadrul Regimentelor 1, 4, 6, 7 și 10 Artilerie. Între 1893 și 1894 a activat în cadrul Arsenalului Armatei, iar ulterior a îndeplinit funcții de comandă și stat-major în unele unități de artilerie și în Școala Specială de Artilerie și Geniu. Intre 1884-1886 a urmat cursurile Școlii Politehnice din Paris, unde a fost coleg și s-a împrietenit cu viitorul prim ministru Ion I. C. Brătianu.

In anul 1914, după instalarea guvernului condus de Ion I. C. Brătianu, este numit Secretar general al Ministerului Război, al cărui titular era chiar primul-ministru, exercitând practic conducerea efectivă a ministerului. In acest context, a coordonat elaborarea celor patru planuri de reformă a armatei, având ca obiectiv general creșterea capacității combative a acesteia: 1) „Planul de completare, transformare și reparare a armamentului, munițiilor și materialelor de război”; 2) „Planul pentru completarea echipamentului de toate categoriile și acela pentru hotărârea subzistențelor oamenilor și animalelor la toate eșaloanele de luptă și studierea înființării centrelor mari de aprovizionare de nutriment si echipament”; 3) „Planul sanitar al armatei”; 4) „Planul efectivelor trebuincioase armatei de operații și serviciilor ei”

In prima parte a războiului între 25 octombrie și 5 decembrie 1916 în calitatea de sub-șef al Marelui Cartier General a exercitat comanda efectivă, titularul de drept, generalul Vasile Zottu fiind în imposibilitatea exercitării ei din cauza bolii de care suferea. Numire sa, prin încălcarea sau eludarea regulilor de promovare în armată, justificată doar de relația de prietenie cu primul-ministru, a fost aproape unanim contestată de corpul ofițeresc de comandă ca și de principalii lideri politici, iar rezultatele dezastruoase ale celor trei luni de conducere, deși nu i se datorau în întregime doar lui, le-au dat dreptate acestora. La șefia Marelui Cartier General a fost numit generalul Constantin Prezan, cel caree menținuse glorios frontul din Carpații Orientali.

Un episod de excepție și greșit al atitudinii sale din timpul războiului îl constituie mutarea sa în primele săptămâni de campanie, de la Periș, unde era dislocat Marele Cartier General, într-un sat vecin, pentru a putea locui împreună cu amanta sa, precum și evacuarea acesteia cu trenul de comandament care transporta Marele Cartier General în Moldova, fapt care l-a scandalizat pe generalul francez Henri Mathias Berthelot.

Sub presiunea înfrângerilor de la sfârșitul anului 1916, la 5 decembrie 1916, Ionel I.C.Brătianu, prietenul său, este silit să-l demită pe Iliescu, înlocuindu-l cu generalul Constantin Prezan. Dumitru Iliescu este trimis la Paris, ca reprezentant al Marelui Cartier General pe lângă aliați, la începutul anului 1917.
După 1918 a intrat în politică, în Partidul Național Liberal, implicându-se în afaceri. A fost președinte la „Societatea de Credit Străin”, la „Subsolul român”, la „Tăbăcăria Națională” și membru în direcțiunea „A.E.C.

.Decorații

Ordinul „Steaua României”, în grad de Ofițer (1914)

Ordinul „Coroana României”, în grad de Comandor (1912)