Vasile Zottu a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial, general diplomat. S-a
născut în Bucuresti, la 14 Noiembrie 1853. S-a încadrat în rândurile Armatei
Române, la arma geniu, fiind trecut ulterior la infanterie (1904). După absolvirea școlii de ofițeri, a participat la Războiul de Independență comandând
un pluton din Compania 3 Geniu. Ulterior a activat în Batalionul de Geniu până în ianuarie 1879, când a fost mutat la
Regimentul 2 Linie. A ajuns șef al secției II din Marele Stat Major, comandant
al Școlii de Infanterie și Cavalerie. In anul 1904 a trecut
definitiv în arma infanterie, încredințându-i-se comanda unor mari unități cum
ar fi: Brigada 4 Infanterie, Divizia 5 Infanterie, Divizia 4 Infanterie,
In
perioada 31 martie – 18 noiembrie 1911, generalul de divizie Vasile Zottu a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. A fost numit
apoi in funcția de comandant al „Cetății București” (18 noiembrie 1911 - 31
martie 1914).
In perioada celor doi ani de neutralitate a Romaniei,
s-a purtat un adevarat razboi invizibil de cumparare a personalitatilor pentru
a sprijini una din cauze. Atat Antanta – Anglia, Franta, Rusia – cat si
Puterile Centrale – Germania , Austro-Ungaria –
plateau bani buni pentru ca ziaristii, scriitorii, politicienii sa îmbrățișeze
una dintre tabere.
In
acest context, autoritățile au descoperit un recrutor german – un anume Gunther
(sau Guenther) pe lista căruia se aflau între alții Constantin Mile (ziarele
Adevarul, Dimineața), Ioan Slavici (ziarul Minerva), Tudor Arghezi, Gala
Galaction, Matei Caragiale și numele lui Vasile Zottu, șeful Marelui Stat Major.
Comandantul
Armatei Romane era, conform Constituției, Regele. Regele Ferdinand conducea
Armata in timpul războiului prin intermediul Marelui Cartier General – care
era, de fapt, Marele Stat Major mobilizat.
Generalul Vasile Zottu a fost trecut in rezervă pentru limita de vârstă la 1 aprilie
1914, fiind concentrat în aceeași zi și numit din nou in funcția de șef al
Marelui Stat Major al Armatei Romane (1 aprilie 1914 – 25 octombrie 1916). Comanda sa a fost doar una nominală, fiind în
imposibilitatea exercitării ei din cauza bolii de care suferea, conducerea
efectivă a Marelui Cartier General fiind exercitată de subșeful acestuia, generalul Dumitru Iliescu.
In
timpul campaniei din toamna anului 1916, el nu și-a exercitat deloc atribțiile,
fiind șef doar cu numele. S-a sinucis la data de 12 noiembrie 1916 în locuința
sa din București, din strada N. Golescu nr.1-3 (Str. C.A. Rosetti nr.7 - fosta
Clemenței).
România a intrat, practic, în Primul Rãzboi
Mondial fără șef al Marelui Stat Major, iar pregãtirea armatei pentru acest
mare examen a fost încredințatã generalului Dumitru Iliescu, subșef al acestui
organism
Vasile Zottu (n. 14 noiembrie 1853, București - d. 12 noiembrie 1916, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
A îndeplinit nominal (fără a o exercita efectiv) funcția de șef al Marelui Cartier General în prima parte a campaniei anului 1917.[2]
Cariera militară[modificare | modificare sursă]
Motivele
sinuciderii lui Zottu sunt controversate în istoriografia română. Generalul istoric
Radu R. Rosetti scrie în memoriile sale că generalul Zottu era „un om de bine,
cu simțământul onoarei foarte dezvoltat, cum a dovedit și prin sinuciderea sa
după dezastrul de la Turtucaia”.
Generalul Zottu a fost însă bănuit că, prin unele activități
ale sale, ar fi favorizat transmiterea către inamic a Planului de campanie al
Armatei Române, numele său aflându-se pe celebra „listă a lui Günther”, alături
de numele celor care au colaborat cu Puterile Centrale. Prim-ministrul Ion
I. C. Brătianu a fost informat de
aceste scurgeri de informații, l-a păstrat nominal ca șef al Marelui Stat Major
pe generalul Zottu, pentru a nu avea neplăceri cu Puterile Centrale, dar a însărcinat
o altă persoană, respectiv pe generalul Dumitru Iliescu, cu pregătirea armatei
pentru război. Oricum, generalul Vasile Zottu era „vădit nepotrivit pentru o
funcție de așa mare răspundere”. Respectivele acuzații au determinat
sinuciderea sa.
Decorații
Decorații
·
Ordinul „Steaua României”,
în grad de Comandor (1879)
·
Ordinul „Steaua României”,
în grad de Ofițer (1897)
·
Ordinul „Coroana României”, în grad de
Comandor (1901)
·
Ordinul „Coroana României”, în grad de
Mare Ofițer (19121)
·
Medalia Virtutea Militară (1878)
·
Crucea Trecerea Dunării (1878)
·
Medalia Apărătorilor Independenței (1878)
·
Medalia
Comemorativă Rusă (1878)
·
Medalia jubiliară „Carol I” (1906)
·
Semnul onorific de aur pentru serviciu
militar de 25 de ani (1903)
Se observă că după Războiul de Independență nu s-a afirmat prin merite ieșite din comun, fapt care ridică întrebarea: de ce a fost desemnat să ocupe înalta funcție de șef al Marelui Stat Major, atât pentru prima dată, cât și pentru a doua oară..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu