ANA IVANOVNA - ȚARINA RUSIEI

Anna Ioannovna a fost fiica țarului cu dizabilități Ivan al V-lea al Rusiei și ca urmare nepoată de frate a țarului Petru cel Mare căruia tatăl ei îi era coregent. S-a născut la 7 februarie 1693 ca fiică a acelui Ivan al V-lea, fratele cu dizabilități al lui Petru cel Mare și al unei soții pe nume Praskovia Saltikova, "în rugăciune și post, zi și noapte".

Debilitatea generală pretinsă a lui Ivan nu l-a împiedicat să aibă cinci fiice, dintre care una - Anna Ivanovna - a avut destinul de urca tron în 1730. Nepoata lui de la un alt copil, Anna Leopoldovna va deveni regentă a Rusiei în timpul minoratului fiului ei și strănepotului lui Ivan, Ivan al VI-lea. Ultimul descendent supraviețuitor al dezechilibratului Ivan al V-lea, Ecaterina Antonovna de Brunswick, a murit în 1807, după ce a fost închisă toată viața ei.

Anne Ivanovna nu are nici opregătire specială - de la câteva elementele de bază de limba germană. 

Anna a fost căsătorită cu Frederick Wilhelm, Duce de Courlanda în noiembrie 1710, însă în ianuarie 1711, în urma unui atac celebral, provocat de băutură, soțul ei a murit.
Tânăra văduvă rămâne fără copii timp de 19 ani și rămâne la Mitau în Courland. Dar este suficient de rapid pentru a lua confort în brațele lui Peter Bestuzhev, care conducea de fapt Ducatul. Profitând de lipsa de Bestuzhev, ea căzut în brațele lui Ernst Johann Büren (cu nume transformat în Biron). In timpul absenței lui Bestuzhev, Ernst Johann Büren (cu nume transformat în Biron), care era frumos, a reușit să-l înlocuiască în patul Annei, ducând la alungarea lui Bestuzhev și a familiei lui.
Din acest moment până la sfârșitul vieții ducesei, influența lui Biron asupra ei a fost extrem de importantă. Odată cu urcarea pe tronul Rusiei a Annei, Biron, care se căsătorise în 1723 cu Benigna Gottlieb von Trotha gt Treyden (1703-1782) a venit la Moscova și a primit numeroase onoruri și bogății. La încoronarea Annei (19 mai 1730), el a devenit Mare Șambelan, prilej cu care se spune că ar fi adoptat însemnele casei ducal franceze de Biron și a primit o moșie la Wenden de 50.000 de coroane pe an.

După ce a murit țarul Petru al II-lea, fără moștenitori, singurul nepot pe linie bărbătească a lui Petru cel Mare, Consiliul Suprem Regal, domninat de facțiunile Golițin și Dolgoruky, au eliminat de la succesiune pe Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare, și pe nepotul acesteia, Karl Peter Ulrich, pe motiv că atât Elisabeta cât și Ana (mama lui Karl Peter Ulrich), se născuseră în afara căsătoriei.

Consiliul a examinat în continuare pe descendenții lui Ivan al V-lea. Ecaterina, fiica cea mare, nu a fost acceptată din cauza soțului ei, Ducele de Mecklenburg, care nu prezenta încredere. Sora ei, Anna, văduva Ducelui de Courland, a fost considerată ușor de manevrat politic.

Consiliul Suprem Regal i-a oferit Anei tronul cu anumite condiții. Ea nu avea voie să se recăsătorească, nici să numească un succesor iar Consiliul va continua să conducă afacerile guvernului.

La 25 februarie 1730, ea a semnat condițiile, apoi a rupt documentul și și-a anunțat intenția de a domni autocratic. 
Consiliul Imperiului a încercat să obțină de la Anna o constituție aristocratică dar ea a zdrobit puternic nobilimea, în special familiile Dolgoruki și Golițin și a făcut practic din Biron conducătorul Imperiului. Dușmanii și rivalii lui Biron au fost măturați din drum, în timp ce oamenii săraci au fost măcinați cu putere de impozite. Rușii au descris această domnie ca Bironovshchina și "jugul german", o perioadă de guvernare represivă și rapace, dominată de germani.. Se spune că Biron a cauzat peste 1000 de execuții, în timp ce numărul persoanelor exilate de el în Siberia este estimat la de la 20.000 la 40.000. Cu toate acestea, ca administrator, el a arătat o capacitate considerabilă și a menținut ordinea în Imperiu.
Mai mulți adepți ai lui Dolgoruki au fost exilați sau executați. Dmitri Golițin a fost, în cele din urmă, condamnat la închisoare pe viață.

Domnia Annei, care a durat zece ani, a lăsat rușilor o amintire amară: mai mult germană decît cea rusă.  Arogantă, leneșă, ea a avut doar puțin interes pentru afacerile publice de care s-a ocupat doar intermitent. 
In ultimii ani ai domniei Annei, Biron a crescut enorm în putere și bogăție. Deși în primii săi ani la putere se afișa umil, spre sfârșitul domniei Annei el a devenit din ce în ce mai arogant. Acest comportament și execuția înspăimântătoare a fostului său protejat, ministrul de cabinet Artemi Volinski, l-a făcut nepopular în rândul rușilor din toate clasele.
Apartamente sale erau alăturate de cele ale împărătesei iar mobilierul, trăsurile și uniformele sale erau doar cu puțin mai costisitoare decât ale ei. Jumătate din mita destinată curții ruse a trecut prin cuferele sale. A deținut moșii peste tot. S-a creat un departament special de stat care avea grijă de armăsarii și iepele sale. Luxul bucătăriei sale l-a uimit pe ambasadorul francez, iar diamantele ducesei lui erau invidiate de prinți.

Istoricul rus Kliucevski din sec.al 19-lea a scris că "...Rusia a fost năpădită de nemți la fel cum se împrăștie gunoiul dintr-un sac cu găuri, au infestat curtea, s-au îngrămădit în jurul tronului și au înșfăcat posturile cele mai bine plătite din administrație." Cercetările recente ruse relevă însă că de fapt procentul de generali străini din armata rusă a scăzut în timpul domniei Anei.
Deși Biron era amantul neascuns al Anei și Mare Șambelan, el nu a depus nici un efort să învețe limba rusă, sau să se informeze despre afacerile guvernului. Politica represivă a guvernului a fost condusă de ruși, iar obiectivele politicile externe au fost în mare parte aceleași ca în vremea domniei lui Petru I, cele de extindere teritorială.
Punctul culminant al carierei lui a avut loc atunci când, la dispariția liniei dinastice de Kettler, în iunie 1737, domeniile Courland l-au ales pe Biron ca duce al lor. El era aproape la fel de nepopular în Courland ca și în Rusia, însă voia împărătesei a fost lege în Courland iar sumele mari de bani introduse în Courland sub formă de facturi plătibile în Amsterdam la purtător i-a convins rapid pe alegători. Ducatul a fost apoi în dispută între Polonia și Rusia. Armatele rusești au fost folosite pentru a-l plasa pe Augustus al III-lea, Elector de Saxonia, pe tronul polonez. Electorul a promis învestitura de Courland pentru Biron. Investitura a avut loc în 1739 la Varșovia.

In 1732 Sankt Petersburg a devenit din nou capitală. Primii ani de domnie ai Annei au fost marcați de pierderi de recolte și epidemii, care au dus la un declin al veniturilor din taxe.

Domnia Anei nu a fost lipsită de reforme constructive. Marina a fost reabilitată. In 1736 s-au înființat brigăzi de pompieri la Moscova și Sankt Petresburg, iar în 1740 s-a creat serviciul de poștă. Incepând cu anul 1736, nobililor li s-a permis să-și dividă din nou moșiile între moștenitori. S-au luat măsuri de încurajare a creșterii economice.
Domnia Annei a fost o continuare a tranziției de la vechile obiceiuri rusești de Curte la Curtea Europeană imaginată de Petru cel Mare. Guvernarea sa, pe ansamblu, a fost prudentă, benefică și chiar glorioasă în unele momente, dar în cele din urmă a devenit, fără îndoială, strict și universal nepopulară. In Rusia domnia Annei a fost adesea menționată ca „vârsta întunecată.“ Problemele de domnie alei Annei au derivat din defectele sale de personalitate. Ea s-a interesat de animalele de vânătoare și de oameni cu deformăr și, de multe ori a umilit persoanele cu handicap. A avut probleme cu iobăgia țăranilor și cu sclavia, cu impozitare, cu lipsa de onestitate și de regulă prin inducerea fricii supușilor. Imperiul ei a fost descris de Lefort, ministrul saxon, ca fiind „comparabil cu o navă amenințată de furtună, condusă de un pilot și un echipaj sub influența alcoolului sau adormit .... Cu nici un viitor considerabil.“ 
Războiul Annei cu Turcia a creat probleme economice, deși a gravitat în jurul ideii ei pentru a aduce o strălucire nouă tronului. Dar a fost de rău augur pentru domnia împărătesei. Ea a restaurat instanțele din Stankt Petersburg și a bruscat atmosfera politică a Rusiei înapoi față de progresul intenționat de Petru cel Mare. Totuși grandoarea Curții ei a fost aproape fără egal în Europa, dar viața de curte generosă a fost umbrită de miile de bărbați sacrificați în război. Este de necontestat faptul că a avut un impact mare în știința și cultura Rusiei. Aspectele pozitive ale domniei Annei sunt ignorate în mod obișnuit, deși este important de remarcat faptul că ea a avut o influență  de remarcat asupra relațiilor și politicilor interne și externe aproape ca orice alt conducător din sec.al 18-lea rusesc.
In 1734 , Ucraina a fost anexată la Imperiul Rus definitiv.

Pe plan extern, Imperiul Rus a început un nou război cu Sublima Poartă , războiul ruso-turc din 1735-1739, care s-a încheiat cu Tratatul de la Belgrad din 1739. Rusia a câștigat câteva teritorii nesemnificative în schimbul pierderii de foarte multe vieți .

Politica externă era dominată de Osterman, care a menținut relații bune cu Austria. In Războiul pentru succesiune din Polonia (1733-1736), război care a început odată cu moartea lui August al II-lea al Poloniei. Rușii l-au alungat pe Stanisław Leszczyński, alesul majorității electorilor și l-au înscăunat rege pe August II de Saxonia. Franța a fost atrasă în acest război deoarece Stanisław era socrul regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Războiul din Crimeea dintre 1737-1739, a fost cu mult mai important.
In 1732, Nader Shah a forțat Rusia să retrocedeze terenurile în Persia de nord care fuseseră luate în timpul lui Petru cel Mare, prin războiul rus-persan. Tratatul de la Rasht a permis Rusiei, în plus, o alianță împotriva Imperiului Otoman, inamicului comun ruso-persan și cedarea provinciilor Shirvan, Gilan, și Mazandaran. Trei ani mai târziu, în 1735, în conformitate cu Tratatul de la Ganja, restul teritoriilor luate cu mai mult de un deceniu în urmă de la Persia din Caucazul de Nord și Caucazul de Sud au fost returnate și ele. 
Războiul împotriva turcilor a luat patru ani și jumătate (1734-1739), o sută de mii de oameni, și milioane de ruble, iar poverile au apăsat greu asupra populației ruse. Ca urmare, Rusia a obținut numai orașul Azov și împrejurimile lui. Efectele războiuluilui s-au dovedit mai mari decât au apărut pentru prima dată. Politica Osterman de expansiune spre sud a predominat și după anul 1711 când Petru cel Mare a semnat tratatul de pace de la Prut. 
Contele Burkhard Christoph von Münnich (9 mai 1683-16 octombrie 1767) a fost un inginer militar german care a devenit un mareșal și o figură politică în Imperiul Rus. Și-a început activitatea creatoare militară în Rusia încă de pe timpul lui Petru cel Mare, de care a fost foarte apreciat și ridicat în grade. De altfel, a fost principalul reformator al armatei ruse și fondator al mai multor formațiuni militare de elită, activitate continuată și în timpul domniei  țarinei Anna. 
Münnich inginer militar german, devenit succesiv general și feldmareșal al Rusiei a purtat prima sa campanie împotriva Turciei care s-a încheiat în zdrobirea dezastruasă a otomanilor și a spulberat iluzia invincibilității otomane. El a arătat în continuare că grenadierii și husarii Rusiei ar putea învinge un număr dublu de ieniceri și spahii. Hoardele tătare din Crimeea au fost exterminate. Succesele Annei au constituit un semnal neașteptat al Rusiei și a crescut foarte mult prestigiul său în Europa.
Rușii au stabilt de asemenea un protectorat asupra khan-ului des kirghizilor,  trimițând și ofițeri pentru a ajuta cucerirea sa de scurtă durată a ținutului Khiva.
O ambasadă a Chinei la curtea Annei, la Sankt-Petersburg a fost singura trimisă vreodată până la sfârșitul sec.al19-lea. Rusia Annei s-a manifestat ca o putere îndreptată spre extindere pe cale militară. 
Anna a patronat artele într-o manieră oarecum selectivă. A recrutat prima trupă de teatru permanentă, un grup de actori italieni de elită din care făcea parte și mama lui Casanova și i-a dat permisiunea lui Jean-Baptiste Lande să întemeieze prima școală de balet din Rusia.

Biron care a devenit Duce de Courlanda, în 1737, spera să-și consolideze poziția căsătorindu-și fiul cu nepoata de soră a Annei, Ana Leopoldovna. Sub această presiune, în 1731, împărăteasa a decretat că tronul va fi moștenit de copilul Anei Leopoldovna, indiferent de sexul copilului. Ea l-a ales pe Anton Ulrich, Duce de Brunswick-Wolfenbuteel drept soț al nepoatei sale și cei doi s-au căsătorit în 1739. Țarina a fost încântată, în 1740, când Ana a născut un fiu, Ivan. Ea l-a desemnat pe Ivan drept moștenitorul ei, ca strenepot, iar Elisabeta a fost obligată să-i jure credință lui Ivan. Prin acest urmaș a dorit să continue linia tatălui său cu deficiențe grave de sănătate la conducerea Rusiei și să o înlăture pe cea a lui Petru cel Mare.
Anna a murit pe 17 octombrie 1740 de la o piatră la rinichi având parte de o moarte lentă și dureroasă. Avea vârsta de 47 de ani. In perioada suferinței de rinichi a suferit și de gută. Viitorul Ivan al VI-lea era doar un copil de două luni la momentul respectiv, iar mama sa, Anna Leopoldovna, era detestată pentru relațiile sale germane și pentru consilieri. Ca o consecință, la scurt timp după moartea Annei, Elisabeta Petrovna, fiica legitimă a lui Petru I, a reușit să câștige favoarea populației. Copilul Ivan al VI-lea a fost izolat într-o locație ca o temniță, și mama sa exilată. Anna a fost îngropată trei luni mai târziu, la 15 ianuarie 1741, lăsând în urmă incertitudine pentru viitorul Rusiei.
Pe patul de moarte, Anna nu a exprimat nicio dorință și numai la rugămintea lui de urgență, l-a numit regent pe timpul minoratului țarului Ivan al VI-lea al Rusiei. La 26 octombrie 1740, o așa-numită "declarație pozitivă" semnată de 194 de demnitari, în numele națiunii ruse, i-a conferit regența lui Biron.

         Regența lui Biron a durat exact trei săptămâni. La miezul nopții pe 19 noiembrie 1740, el a fost arestat în dormitorul său de vechiul său rival, feldmareșalul Münnich. Comisia desemnată pentru a încerca să-l condamne la moarte a fost comutată de clemența noului regent, Anna Leopoldovna, mama lui Ivan al VI-lea, la exil pe viață la Pelim în Siberia. Toate vastele proprietăți ale lui Biron au fost confiscate, inclusiv diamantele sale în valoare de 600.000 de lire sterline. A doua revoluție de palat a avut loc la scurt timp după, și noua împărăteasă, Elisabeta Petrovna, l-a alungat pe Münnich și i-a permis lui Biron să-și stabilească reședința la Yaroslavl. Timp de 22 de ani, fostul regent a dispărut din locurile înalte ale istoriei. El a reapărut pentru un scurt moment în anul 1762, când germanofilul Petru al III-lea al Rusiei l-a chemat la curte. În 1763 Ecaterina a II-a a Rusiei l-a restabilit în ducatul său, pe care l-a lăsat moștenire fiului său Peter. Ernst Johann von Biron a murit palatul din Mitava, capitala sa, la 29 decembrie 1772, la vârsta de 82 de ani.










Biron