MARIA VOICHIȚA DOAMNĂ A MOLDOVEI

Fiica domnului muntean Radu cel Frumos şi al Doamnei Maria Despina, a fost luată ostatică împreună cu mama sa, la 24 noiembrie 1473, în timpul incursiunii întreprinse de Ştefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos. Cele două domniţe au fost date în grija consoartei domnului Moldovei, Maria de Mangop: „…ilustrele membre ale casei Drăculeştilor, de sorginte Basarabă, au fost date în primire doamnei Maria, spre a fi tratate conform rangului şi educaţiei – dar şi importanţei lor politice şi diplomatice”. Curând, domnul i-a schimbat statutul din azilantă în oaspete de rang înalt, respectată şi protejată de toată Curtea.

După dispariţia prematură a Mariei de Mangop, la 19 decembrie 1477, Maria Voichiţa a devenit Doamna Moldovei, cel mai probabil în vara anului 1478, astfel unindu-se ramura Drăculeştilor a dinastiei Basarabilor cu ramura Bogdăneştilor a dinastiei Mușatinilor. Fiul lor Bogdan și nepot al lui Radu cel Frumos, născut la 16 iunie 1479, a devenit domn după moartea ilustrului său părinte, survenită la 2 iulie 1504. Alături de acest fiu Doamna i-a mai dăruit încă "două fiice frumoase" (Cronicile slavo-române), Ana, rămasă necăsătorită (†1499, Mănăstirea Bistriţa), şi Maria Chiajna, căsătorită cu nobilul polonez Wiesnowiecki (†18 mart. 1518, Mănăstirea Putna).

Influenţa asupra soţului a fost destul de importantă, dovadă faptul că, după 1487, cei doi au iniţiat construirea mai multor biserici în stilul Putnei, Milişăuţii, Pătrăuţii, Voroneţul, Sf. Ilie din Suceava, Bălineştii, Dorohoiul – unde se află şi un superb portret al Mariei Voichiţa, (în stilul Primăverii lui Botticelli). Cea de la Pătrăuţi, construită în 1487, a fost dăruită iubitei sale soţii la împlinirea vârstei de 30 de ani. In tabloul votiv, domnul, zugrăvit cu un chip rotund şi luminos, încadrat de plete blonde, ținând în mâini macheta bisericii pe care o prezintă ca pe o ofrandă lui Iisus Hristos, prin intermediul lui Constantin cel Mare, stă alături de soția sa, de Bogdan și de cele două domnițe. Maria Voichiţa apare şi în celelalte tablouri votive alături de soțul său, urmată de copii și câteodată de nepot, viitorul Ștefăniță Vodă. Doamna a murit, conform spuselor lui Grigore Ureche: „Vă leato 7019 fevruarie, miercuri în săptămâna albă”. A fost înmormântată cu mare cinste de fiul său la Putna.