KOSEM SULTAN - TURCIA

In lumea musulmană, respectiv și în lumea musulmană, femeile au avut un rol înjositor, apropiat de adevărata sclavie. Erau desconsiderate în ansamblul social, chiar izolate de societate și lipsite de cea mai simplă educație în afara unor precepte din Coran primite în familie sau în mediul înconjurător. Nu aveau drepturi și avere personală, trecând, la căsătorie, din autoritatea tatălui, sau a tutorelui, în cea a soțului.
Imperiul otoman a fost, de-a lungul întregii sale istorii, un stat opresiv și înclinat spre cariera armelor, un stat semisălbatic și gol de orice activitate culturală, în afara unor diverși autori de literatură religioasă și istorică restrânsă ca întindere. O singură figură de seamă a lăsat Imperiul Otoman în amintirea posterității, pe genialul arhitect și constructor Mimar Sinan, contemporan cu sultanul Suleiman Magnificul. In schimb meșteșugurile s-au dezvoltat foarte larg, alături de negustorie, dar nu s-au lăsat posterității nume celebre. Pe fondul unei societăți înapoiate, femeia avea numai darul de a fi necesară în reproducere animalică. Situația a dăinuit până în secolul al 20-lea când occidentalii au spulberat acest stat intrat în putrefacție și când Mustafa Kemal a avut tăria să transforme din temelii o societate disprețuită și când unele prevederi au dus la o eliberare progresivă a femeilor.  
Kösem Sultan, adică sultana Kösem, a fost soție, mamă și bunică de sultani și trăit între 1589 (cu aproximație) și 2 septembrie 1651. A fost cunoscută și sub numele de Mahpeyker Sultan și a fost una dintre cele mai puternice femei din istoria Imperiului Otoman. Kösem s-a apropiat de putere și a putut influența politica otomană, atunci când a devenit Haseki Sultan, ceea ce a însemnat consoarta favorită și soția legală ulterioară a sultanului Ahmed I-ul (1603-1617).

 Apoi a devenit Valide Sultan în calitate de mamă a lui Murad al IV-lea (1623 -1640) și a lui Ibrahim (1640-1648). In final a ajuns bunica sultanului Mahomed al IV-lea (1648-1687). Kosem a fost una dintre figurile proeminente din perioda istorică otomană numită de istorici Sultanatul femeilor.

Kösem a trăit în Imperiul Otoman în timpul domniei a șase sultani, Ahmed I-ul (sultanul ei), Mustafa I-ul (fratele sultanului ei), Osman al II-lea (fiul vitreg, provenit de la altă cadână), Murad al IV-lea (nepot de frate al lui Ahmed I-ul, Ibrahim (fiu al ei), și Mahomed al IV-lea (nepotull ei). După moarte, ea a fost cunoscută sub numele de "Valide-i Muazzama" (mama magnifică), "Valide-i Maḳtūle" (mama ucisă), și "Valide-i Șehīde" (mama martirizată).

Kösem a fost de origine greacă și s-a acreditat idea că a fost fiica unui preot pe insula Tinos, cu numele de Anastasia. Despre originea sa nu au rămas dovezi de încredere.  Viitoarea Kösem a fost cumpărată ca sclavă de către guvernatorul bosniac, și a fost trimisă, la vârsta de cincisprezece ani, la haremul sultanului Ahmed I-ul.(1603-1617) După convertirea sa la Islam, numele ei a fost schimbat în Mahpeyker (In formă de Lună) Mai târziu sultanul Ahmed I-ul i-a dat numele care a consacrat-o în istorie, cel de Kösem (ghid).

Handan Sultan, mama lui Ahmed I-ul care a devenit conducătoarea haremului imperial, în calitate de Valide Sultan, a murit în noiembrie 1605. Această dispariție a permis ascensiunea lui Kösem la vârful ierarhiei imperiale din harem.

In calitate de Haseki (singura favorită) a sultanului Ahmed I-ul, ea a avut o carieră lungă ca păzitor al prinților imperiali (șehzade - prinț cu sânge imperial). Este posibil ca modificările semnificative în modul de succesiune la tron ​​din timpul lui Ahmed I-ul să se fi datorat eforturilor sale, deoarece avea un fiu “în așteptare”. In timpul cât ea a fost Sultan Haseki (principala favorită), a primit 1.000 de așpri pe zi.

Ca și părinții lui,sultanul Ahmed I-ul a murit la o vârstă tânără (27 de ani), pe 22 noiembrie 1617. Datorită pierderii soțului protector, Kösem a pierdut poziția deținută în Palatul Topkapî și s-a retras în Palatul Vechi pe timpul domniei cumnatului său Mustafa I-ul (1617-1618) și (1622-1623 ) și a fiului vitreg Osman al II-lea (1618-1622).

Kösem a revenit la putere, când primul ei fiu a urcat pe tron, ​​la 10 septembrie 1623, cu numele de  Murad al IV-lea (1623-1640). Din moment ce, la început, fiul ei era un minor, Kösem a devenit nu numai Valide Sultan dar și un regent oficial (Naib-i-Sultanat) Aceste distincții le-a deținut de la 10 septembrie 1623 până la 18 mai 1632.

In cea mai mare parte a domniei fiului, Murad al IV-lea, în realitate ea a condus imperiul, prin influența și experiența ce o căpătase.  Participa la ședințele de divan (cabinet) din spatele unei ferestreacoperită de model florar, chiar și după 1632, din perioada în care nu a mai fost regentă.

Exista o încăpere rezervată numai sultanului aflată la un nivel superior față de sala destinată ținerii ședințelor Divanului. Acea încăpere  avea o fereastră acoperită de o lucrare artistică cu înflorituri tipic orientale din material tare. Fereastra putea fi acoperită de o perdea. Din partea sălii Divanului nu se putea observa dacă cineva asculta discuțiile, deși toată lumea știa că acolo se poate afla sultanul. Incăperea aceea era folosită aproape în mod curent de sultani.

In primii ani de domnie a noului sultan, Imperiul Otoman a cunoscut o perioadă periculoasă de anarhie și de pericole. Imperiul Safavid persan  a invadat Irakul aproape imediat, nordul Anatoliei a erupt în revolte, iar, în 1631, ienicerii au luat cu asalt palatul și au ucis pe Marele Vizir, printre altele.

Murad al IV-lea s-a temut că va suferi aceeași soartă ca și predecesorul său, Osman al II-lea, așa că a decis să-și afirme puterea. Mai târziu, a încercat să diminueze corupția care crescuse alarmant în timpul domniilor sultanilor anteriori, și care nu a fost verificată în timp de mama lui.

Domnia lui absolută a început în jurul anului 1632, când a preluat autoritatea și a reprimat toate abuzurile. Prin acțiunile sale a restabilit supremația sultanului în imperiu

Celălalt fiu al lui Kösem, Ibrahim, a trăit cu teroarea de a urma soarta obișnuită în familia imperială otomană, aceea de a fi executat prin ordinul fratelui său. In realitate viața lui a fost salvată numai prin mijlocirea mamei sale Kösem Sultan.

După moartea lui Murad al IV-lea, Ibrahim a rămas singurul prinț supraviețuitor al dinastiei. Când a fost îndemnat de marele vizir Mustafa Pașa Kemankeș Kara să-și asume sultanatul, Ibrahim a suspectat că Murad al IV-lea se afla încă în viață și a organizat un complot pentru a-l prinde. A fost nevoie de intervenția combinată a lui Kösem și a Marelui Vizir, și de examinarea personală a corpului mort al fratelui său. Numai după aceea Ibrahim a acceptat tronul.

Când Ibrahim a urmat fratelui său, în 1640, s-a dovedit a fi prea instabil mintal ca să ia hotărâri. Această realitate a permis lui Kösem să continue a se menține la putere. Ibrahim a fost încurajat de mama sa să se îndepărteze de conducere distrându-se cu fetele din harem. Dirijarea spre harem a tânărului sultan a permis lui Kösem să câștige putere și să ia, de regulă, decizii în numele lui. Dar, mai târziu, chiar și ea a căzut victimă dizgratiei fiului sultan și a părăsit Palatul Imperial.

Comportamentul lui Ibrahim a stârnit discuții privind destituirea lui. In 1647, Marele Vizir Salih Pașa, Kösem Sultan și șeyhülislam Abdürrahim Efendi, au încercat fără succes, să-l detroneze pe sultanul inapt și să-l înlocuiască cu unul dintre fiii lui. Conspirația fiind descoperită, Salih Pasha a fost executat și Kösem Sultan a fost exilată din harem. In anul următor ienicerii și membrii ulema s-au revoltat. La 08 august 1648. Ibrahim a fost detronat, reținut și închis în Palatul Topkapı.

Kösem și-a dat acordul pentru căderea fiului ei, spunând că în cele din urmă el nu o va lăsa nici pe ea în viață și că se va pierde controlul guvernului. Intreaga societate fiind în ruine, l-au înlăturat imediat de pe tron. Noul Mare vizir, Sofu Mehmed Pașa, a făcut o petitie către Sheikh ul-Islam pentru a emite o fatwa, de aprobare a execuției lui Ibrahim. Acestă cerere a fost acordată, cu mesajul „ în cazul în care există doi califi, ucide unul dintre ei.“ Kösem și-a dat și ea consimțământul. Doi călăi au fost trimiși și Ibrahim a fost strangulat pe 18 august 1648.

După uciderea lui Ibrahim, Kösem l-a prezentat Divanului pe nepotul său, de numai șapte ani, Mahomed al IV-lea, drept viitor sultan. Astfel, s-a declarat regentă pentru a doua oară, și a condus în mod deschis din nou între anii 1648 și 1651.

Deoarece în fruntea Imperiului Otoman se afla sultanul copil, Mahomed al IV-lea, poziția de Valide Sultan (mama sultanului domnitor) revenea de drept mamei lui, pe nume de Turhan Hatice Sultan. Cu toate acestea, Turhan Hatice a fost trecută cu vederea datorită tinereții și lipsei de experiență. In schimb Kösem Sultan a fost repusă în această poziție înaltă. Kösem Sultan a fost Valide Sultan sub doi fii, având astfel mai multă experiență decât tânăra mamă a sultanului.

Turhan Hatice, mama lui Mahomed al IV-lea, s-a dovedit a fi o unealtă a răzbunării față de Kösem. Când avea aproximativ 12 de ani, Turhan a fost trimisă la Palatul Topkapî ca un cadou, de la Hanul din Crimeea, la Kösem Sultan.

Kösem Sultan, în calitate de conducătoare a haremului imperial a fost cea care a dat-o Turhan Hatice lui Ibrahim drept concubină. In momentul favorabil, Turhan s-a dovedit a fi o femeie ambițioasă. Ea nu a vrut ca să piardă poziția de favorită de mamă a tânărului sultan moștenitor, fiul lui Ibrahim cel executat, fără a lupta cu Vlide Sultan Kösem.

In lupta tinerei Turhan de a deveni cea care să stăpânească haremul și politica, a fost susținută de eunucul negru șef din casa ei, și de Marele Vizir. In același timp Kösem a fost susținută de către Corpul de ieniceri. Deși, poziția lui Kösem ca Valide a fost considerată ca cea mai bună variantă de către guvern, demnitarii erau ofensați de influența ienicerilor asupra guvernului.

In această luptă pentru putere, Kösem a planificat să-l detroneze pe Mahomed al IV-lea și să-l înlocuiască cu un alt nepot tânăr. Conform unui istoric, această comutare a avut ca scop înlocuirea unei nurori prea ambițioase cu una care ar fi fost mult mai ușor de controlat. Planul nu a avut succes fiind raportat lui Turhan de Meleki Hatun, unul dintre sclavii lui Kösem. Sclavul a decospirat că Sultan Kösem punea la cale îndepărtarea și înlocuirea nepotului Mahomed al IV-lea cu un alt nepot ce avea o mamă mai maleabilă.

Fie că Turhan a fost implicată sau nu, realitatea este a-tot puternica Kösem Sultan a fost ucisă trei ani după ce a devenit regentă a  tânărului nepot impus de ea. S-a speculat că Kösem a fost strangulată cu o perdea de către eunucul negru șef al haremului, Tall Suleiman. In schimb Otoman Renegade Bobovi, bazându-se pe un informator din harem, a afirmat că Kösem a fost strangulată cu propriul păr, aceasta fiind o poveste mai incitantă.

După moarte trupul ei a fost luat de la Topkapî, Palatul Vechi (Eski Sarayi) și apoi îngropat în mausoleul soțului ei Ahmed I-ul.

c a creat organizații de caritate și a acordat donații, atât pentru oameni simpli, cât și pentru unii din clasa conducătoare în stat. Ea a vizitat închisorile în fiecare an, a plătit datoriile unor oameni închiși. A furnizat trusouri fiicelor familiilor sărace și fetelor slujitorilor pregătiți de ea. Ei i se datorează Moscheea Çinili și o școală de lângă ea, construită în Üsküdar, cartier de peste Bosfor, în 1640. A construit, de asemenea, moscheile mici și izvorul madrasa Valide în Anadolu Kavağı, o fântână în Yeni Kapı, moscheea Valide Han, fântâni în cartierle Besiktaș și Eyüp, dar și Valide Caravanserai în Çakmakçilar Yokușu. De asemenea, este cunoscut faptul că ea a amenajat și alte fântâni din afara capitalei.

Ea a finanțat lucrări de irigare din Egipt și a oferit ajutor pentru oamenii săraci din Mecca. Kösem a fost renumită pentru activitatea ei de caritate și pentru eliberarea sclavilor ei după 3 ani de serviciu. Când a murit oamenii din Constantinopol au ținut trei zile de doliu.

Kösem Sultan, adică sultana Kösem, a fost soție, mamă și bunică de sultani și trăit între 1589 (cu aproximație) și 2 septembrie 1651. A fost cunoscută și sub numele de Mahpeyker Sultan și a fost una dintre cele mai puternice femei din istoria Imperiului Otoman. Kösem s-a apropiat de putere și a putut influența politica otomană, atunci când a devenit Haseki Sultan, ceea ce a însemnat consoarta favorită și soția legală ulterioară a sultanului Ahmed I-ul (1603-1617).

            Apoi a devenit Valide Sultan în calitate de mamă a lui Murad al IV-lea (1623 -1640) și a lui Ibrahim (1640-1648). In final a ajuns bunica sultanului Mahomed al IV-lea (1648-1687). Kosem a fost una dintre figurile proeminente din perioda istorică otomană numită de istorici Sultanatul femeilor.

Kösem a trăit în Imperiul Otoman în timpul domniei a șase sultani, Ahmed I-ul (sultanul ei), Mustafa I-ul (fratele sultanului ei), Osman al II-lea (fiul vitreg, provenit de la altă cadână), Murad al IV-lea (nepot de frate al lui Ahmed I-ul, Ibrahim (fiu al ei), și Mahomed al IV-lea (nepotull ei). După moarte, ea a fost cunoscută sub numele de "Valide-i Muazzama" (mama magnifică), "Valide-i Maḳtūle" (mama ucisă), și "Valide-i Șehīde" (mama martirizată).

Kösem a fost de origine greacă și s-a acreditat idea că a fost fiica unui preot pe insula Tinos, cu numele de Anastasia. Despre originea sa nu au rămas dovezi de încredere.  Viitoarea Kösem a fost cumpărată ca sclavă de către guvernatorul bosniac, și a fost trimisă, la vârsta de cincisprezece ani, la haremul sultanului Ahmed I-ul.(1603-1617) După convertirea sa la Islam, numele ei a fost schimbat în Mahpeyker (In formă de Lună) Mai târziu sultanul Ahmed I-ul i-a dat numele care a consacrat-o în istorie, cel de Kösem (ghid).

Handan Sultan, mama lui Ahmed I-ul care a devenit conducătoarea haremului imperial, în calitate de Valide Sultan, a murit în noiembrie 1605. Această dispariție a permis ascensiunea lui Kösem la vârful ierarhiei imperiale din harem.

In calitate de Haseki (singura favorită) a sultanului Ahmed I-ul, ea a avut o carieră lungă ca păzitor al prinților imperiali (șehzade - prinț cu sânge imperial). Este posibil ca modificările semnificative în modul de succesiune la tron ​​din timpul lui Ahmed I-ul să se fi datorat eforturilor sale, deoarece avea un fiu “în așteptare”. In timpul cât ea a fost Sultan Haseki (principala favorită), a primit 1.000 de așpri pe zi.

Ca și părinții lui,sultanul Ahmed I-ul a murit la o vârstă tânără (27 de ani), pe 22 noiembrie 1617. Datorită pierderii soțului protector, Kösem a pierdut poziția deținută în Palatul Topkapî și s-a retras în Palatul Vechi pe timpul domniei cumnatului său Mustafa I-ul (1617-1618) și (1622-1623 ) și a fiului vitreg Osman al II-lea (1618-1622).

Kösem a revenit la putere, când primul ei fiu a urcat pe tron, ​​la 10 septembrie 1623, cu numele de  Murad al IV-lea (1623-1640). Din moment ce, la început, fiul ei era un minor, Kösem a devenit nu numai Valide Sultan dar și un regent oficial (Naib-i-Sultanat) Aceste distincții le-a deținut de la 10 septembrie 1623 până la 18 mai 1632.

In cea mai mare parte a domniei fiului, Murad al IV-lea, în realitate ea a condus imperiul, prin influența și experiența ce o căpătase.  Participa la ședințele de divan (cabinet) din spatele unei ferestreacoperită de model florar, chiar și după 1632, din perioada în care nu a mai fost regentă.

Exista o încăpere rezervată numai sultanului aflată la un nivel superior față de sala destinată ținerii ședințelor Divanului. Acea încăpere  avea o fereastră acoperită de o lucrare artistică cu înflorituri tipic orientale din material tare. Fereastra putea fi acoperită de o perdea. Din partea sălii Divanului nu se putea observa dacă cineva asculta discuțiile, deși toată lumea știa că acolo se poate afla sultanul. Incăperea aceea era folosită aproape în mod curent de sultani.

In primii ani de domnie a noului sultan, Imperiul Otoman a cunoscut o perioadă periculoasă de anarhie și de pericole. Imperiul Safavid persan  a invadat Irakul aproape imediat, nordul Anatoliei a erupt în revolte, iar, în 1631, ienicerii au luat cu asalt palatul și au ucis pe Marele Vizir, printre altele.

Murad al IV-lea s-a temut că va suferi aceeași soartă ca și predecesorul său, Osman al II-lea, așa că a decis să-și afirme puterea. Mai târziu, a încercat să diminueze corupția care crescuse alarmant în timpul domniilor sultanilor anteriori, și care nu a fost verificată în timp de mama lui.

Domnia lui absolută a început în jurul anului 1632, când a preluat autoritatea și a reprimat toate abuzurile. Prin acțiunile sale a restabilit supremația sultanului în imperiu

Celălalt fiu al lui Kösem, Ibrahim, a trăit cu teroarea de a urma soarta obișnuită în familia imperială otomană, aceea de a fi executat prin ordinul fratelui său. In realitate viața lui a fost salvată numai prin mijlocirea mamei sale Kösem Sultan.

După moartea lui Murad al IV-lea, Ibrahim a rămas singurul prinț supraviețuitor al dinastiei. Când a fost îndemnat de marele vizir Mustafa Pașa Kemankeș Kara să-și asume sultanatul, Ibrahim a suspectat că Murad al IV-lea se afla încă în viață și a organizat un complot pentru a-l prinde. A fost nevoie de intervenția combinată a lui Kösem și a Marelui Vizir, și de examinarea personală a corpului mort al fratelui său. Numai după aceea Ibrahim a acceptat tronul.

Când Ibrahim a urmat fratelui său, în 1640, s-a dovedit a fi prea instabil mintal ca să ia hotărâri. Această realitate a permis lui Kösem să continue a se menține la putere. Ibrahim a fost încurajat de mama sa să se îndepărteze de conducere distrându-se cu fetele din harem. Dirijarea spre harem a tânărului sultan a permis lui Kösem să câștige putere și să ia, de regulă, decizii în numele lui. Dar, mai târziu, chiar și ea a căzut victimă dizgratiei fiului sultan și a părăsit Palatul Imperial.

Comportamentul lui Ibrahim a stârnit discuții privind destituirea lui. In 1647, Marele Vizir Salih Pașa, Kösem Sultan și șeyhülislam Abdürrahim Efendi, au încercat fără succes, să-l detroneze pe sultanul inapt și să-l înlocuiască cu unul dintre fiii lui. Conspirația fiind descoperită, Salih Pasha a fost executat și Kösem Sultan a fost exilată din harem. In anul următor ienicerii și membrii ulema s-au revoltat. La 08 august 1648. Ibrahim a fost detronat, reținut și închis în Palatul Topkapı.

Kösem și-a dat acordul pentru căderea fiului ei, spunând că în cele din urmă el nu o va lăsa nici pe ea în viață și că se va pierde controlul guvernului. Intreaga societate fiind în ruine, l-au înlăturat imediat de pe tron. Noul Mare vizir, Sofu Mehmed Pașa, a făcut o petitie către Sheikh ul-Islam pentru a emite o fatwa, de aprobare a execuției lui Ibrahim. Acestă cerere a fost acordată, cu mesajul „ în cazul în care există doi califi, ucide unul dintre ei.“ Kösem și-a dat și ea consimțământul. Doi călăi au fost trimiși și Ibrahim a fost strangulat pe 18 august 1648.

După uciderea lui Ibrahim, Kösem l-a prezentat Divanului pe nepotul său, de numai șapte ani, Mahomed al IV-lea, drept viitor sultan. Astfel, s-a declarat regentă pentru a doua oară, și a condus în mod deschis din nou între anii 1648 și 1651.

Deoarece în fruntea Imperiului Otoman se afla sultanul copil, Mahomed al IV-lea, poziția de Valide Sultan (mama sultanului domnitor) revenea de drept mamei lui, pe nume de Turhan Hatice Sultan. Cu toate acestea, Turhan Hatice a fost trecută cu vederea datorită tinereții și lipsei de experiență. In schimb Kösem Sultan a fost repusă în această poziție înaltă. Kösem Sultan a fost Valide Sultan sub doi fii, având astfel mai multă experiență decât tânăra mamă a sultanului.

Turhan Hatice, mama lui Mahomed al IV-lea, s-a dovedit a fi o unealtă a răzbunării față de Kösem. Când avea aproximativ 12 de ani, Turhan a fost trimisă la Palatul Topkapî ca un cadou, de la Hanul din Crimeea, la Kösem Sultan.

Kösem Sultan, în calitate de conducătoare a haremului imperial a fost cea care a dat-o Turhan Hatice lui Ibrahim drept concubină. In momentul favorabil, Turhan s-a dovedit a fi o femeie ambițioasă. Ea nu a vrut ca să piardă poziția de favorită de mamă a tânărului sultan moștenitor, fiul lui Ibrahim cel executat, fără a lupta cu Vlide Sultan Kösem.

In lupta tinerei Turhan de a deveni cea care să stăpânească haremul și politica, a fost susținută de eunucul negru șef din casa ei, și de Marele Vizir. In același timp Kösem a fost susținută de către Corpul de ieniceri. Deși, poziția lui Kösem ca Valide a fost considerată ca cea mai bună variantă de către guvern, demnitarii erau ofensați de influența ienicerilor asupra guvernului.

In această luptă pentru putere, Kösem a planificat să-l detroneze pe Mahomed al IV-lea și să-l înlocuiască cu un alt nepot tânăr. Conform unui istoric, această comutare a avut ca scop înlocuirea unei nurori prea ambițioase cu una care ar fi fost mult mai ușor de controlat. Planul nu a avut succes fiind raportat lui Turhan de Meleki Hatun, unul dintre sclavii lui Kösem. Sclavul a decospirat că Sultan Kösem punea la cale îndepărtarea și înlocuirea nepotului Mahomed al IV-lea cu un alt nepot ce avea o mamă mai maleabilă.

Fie că Turhan a fost implicată sau nu, realitatea este a-tot puternica Kösem Sultan a fost ucisă trei ani după ce a devenit regentă a  tânărului nepot impus de ea. S-a speculat că Kösem a fost strangulată cu o perdea de către eunucul negru șef al haremului, Tall Suleiman. In schimb Otoman Renegade Bobovi, bazându-se pe un informator din harem, a afirmat că Kösem a fost strangulată cu propriul păr, aceasta fiind o poveste mai incitantă.

După moarte trupul ei a fost luat de la Topkapî, Palatul Vechi (Eski Sarayi) și apoi îngropat în mausoleul soțului ei Ahmed I-ul.

Kösem a creat organizații de caritate și a acordat donații, atât pentru oameni simpli, cât și pentru unii din clasa conducătoare în stat. Ea a vizitat închisorile în fiecare an, a plătit datoriile unor oameni închiși. A furnizat trusouri fiicelor familiilor sărace și fetelor slujitorilor pregătiți de ea. Ei i se datorează Moscheea Çinili și o școală de lângă ea, construită în Üsküdar, cartier de peste Bosfor, în 1640. A construit, de asemenea, moscheile mici și izvorul madrasa Valide în Anadolu Kavağı, o fântână în Yeni Kapı, moscheea Valide Han, fântâni în cartierle Besiktaș și Eyüp, dar și Valide Caravanserai în Çakmakçilar Yokușu. De asemenea, este cunoscut faptul că ea a amenajat și alte fântâni din afara capitalei.

Ea a finanțat lucrări de irigare din Egipt și a oferit ajutor pentru oamenii săraci din Mecca. Kösem a fost renumită pentru activitatea ei de caritate și pentru eliberarea sclavilor ei după 3 ani de serviciu. Când a murit oamenii din Constantinopol au ținut trei zile de doliu.

 Kösem Sultan, adică sultana Kösem, a fost soție, mamă și bunică de sultani și trăit între 1589 (cu aproximație) și 2 septembrie 1651. A fost cunoscută și sub numele de Mahpeyker Sultan și a fost una dintre cele mai puternice femei din istoria Imperiului Otoman. Kösem s-a apropiat de putere și a putut influența politica otomană, atunci când a devenit Haseki Sultan, ceea ce a însemnat consoarta favorită și soția legală ulterioară a sultanului Ahmed I-ul (1603-1617).

            Apoi a devenit Valide Sultan în calitate de mamă a lui Murad al IV-lea (1623 -1640) și a lui Ibrahim (1640-1648). In final a ajuns bunica sultanului Mahomed al IV-lea (1648-1687). Kosem a fost una dintre figurile proeminente din perioda istorică otomană numită de istorici Sultanatul femeilor.

Kösem a trăit în Imperiul Otoman în timpul domniei a șase sultani, Ahmed I-ul (sultanul ei), Mustafa I-ul (fratele sultanului ei), Osman al II-lea (fiul vitreg, provenit de la altă cadână), Murad al IV-lea (nepot de frate al lui Ahmed I-ul, Ibrahim (fiu al ei), și Mahomed al IV-lea (nepotull ei). După moarte, ea a fost cunoscută sub numele de "Valide-i Muazzama" (mama magnifică), "Valide-i Maḳtūle" (mama ucisă), și "Valide-i Șehīde" (mama martirizată).

Kösem a fost de origine greacă și s-a acreditat idea că a fost fiica unui preot pe insula Tinos, cu numele de Anastasia. Despre originea sa nu au rămas dovezi de încredere.  Viitoarea Kösem a fost cumpărată ca sclavă de către guvernatorul bosniac, și a fost trimisă, la vârsta de cincisprezece ani, la haremul sultanului Ahmed I-ul.(1603-1617) După convertirea sa la Islam, numele ei a fost schimbat în Mahpeyker (In formă de Lună) Mai târziu sultanul Ahmed I-ul i-a dat numele care a consacrat-o în istorie, cel de Kösem (ghid).

Handan Sultan, mama lui Ahmed I-ul care a devenit conducătoarea haremului imperial, în calitate de Valide Sultan, a murit în noiembrie 1605. Această dispariție a permis ascensiunea lui Kösem la vârful ierarhiei imperiale din harem.

In calitate de Haseki (singura favorită) a sultanului Ahmed I-ul, ea a avut o carieră lungă ca păzitor al prinților imperiali (șehzade - prinț cu sânge imperial). Este posibil ca modificările semnificative în modul de succesiune la tron ​​din timpul lui Ahmed I-ul să se fi datorat eforturilor sale, deoarece avea un fiu “în așteptare”. In timpul cât ea a fost Sultan Haseki (principala favorită), a primit 1.000 de așpri pe zi.

Ca și părinții lui,sultanul Ahmed I-ul a murit la o vârstă tânără (27 de ani), pe 22 noiembrie 1617. Datorită pierderii soțului protector, Kösem a pierdut poziția deținută în Palatul Topkapî și s-a retras în Palatul Vechi pe timpul domniei cumnatului său Mustafa I-ul (1617-1618) și (1622-1623 ) și a fiului vitreg Osman al II-lea (1618-1622).

Kösem a revenit la putere, când primul ei fiu a urcat pe tron, ​​la 10 septembrie 1623, cu numele de  Murad al IV-lea (1623-1640). Din moment ce, la început, fiul ei era un minor, Kösem a devenit nu numai Valide Sultan dar și un regent oficial (Naib-i-Sultanat) Aceste distincții le-a deținut de la 10 septembrie 1623 până la 18 mai 1632.

In cea mai mare parte a domniei fiului, Murad al IV-lea, în realitate ea a condus imperiul, prin influența și experiența ce o căpătase.  Participa la ședințele de divan (cabinet) din spatele unei ferestreacoperită de model florar, chiar și după 1632, din perioada în care nu a mai fost regentă.

Exista o încăpere rezervată numai sultanului aflată la un nivel superior față de sala destinată ținerii ședințelor Divanului. Acea încăpere  avea o fereastră acoperită de o lucrare artistică cu înflorituri tipic orientale din material tare. Fereastra putea fi acoperită de o perdea. Din partea sălii Divanului nu se putea observa dacă cineva asculta discuțiile, deși toată lumea știa că acolo se poate afla sultanul. Incăperea aceea era folosită aproape în mod curent de sultani.

In primii ani de domnie a noului sultan, Imperiul Otoman a cunoscut o perioadă periculoasă de anarhie și de pericole. Imperiul Safavid persan  a invadat Irakul aproape imediat, nordul Anatoliei a erupt în revolte, iar, în 1631, ienicerii au luat cu asalt palatul și au ucis pe Marele Vizir, printre altele.

Murad al IV-lea s-a temut că va suferi aceeași soartă ca și predecesorul său, Osman al II-lea, așa că a decis să-și afirme puterea. Mai târziu, a încercat să diminueze corupția care crescuse alarmant în timpul domniilor sultanilor anteriori, și care nu a fost verificată în timp de mama lui.

Domnia lui absolută a început în jurul anului 1632, când a preluat autoritatea și a reprimat toate abuzurile. Prin acțiunile sale a restabilit supremația sultanului în imperiu

Celălalt fiu al lui Kösem, Ibrahim, a trăit cu teroarea de a urma soarta obișnuită în familia imperială otomană, aceea de a fi executat prin ordinul fratelui său. In realitate viața lui a fost salvată numai prin mijlocirea mamei sale Kösem Sultan.

După moartea lui Murad al IV-lea, Ibrahim a rămas singurul prinț supraviețuitor al dinastiei. Când a fost îndemnat de marele vizir Mustafa Pașa Kemankeș Kara să-și asume sultanatul, Ibrahim a suspectat că Murad al IV-lea se afla încă în viață și a organizat un complot pentru a-l prinde. A fost nevoie de intervenția combinată a lui Kösem și a Marelui Vizir, și de examinarea personală a corpului mort al fratelui său. Numai după aceea Ibrahim a acceptat tronul.

Când Ibrahim a urmat fratelui său, în 1640, s-a dovedit a fi prea instabil mintal ca să ia hotărâri. Această realitate a permis lui Kösem să continue a se menține la putere. Ibrahim a fost încurajat de mama sa să se îndepărteze de conducere distrându-se cu fetele din harem. Dirijarea spre harem a tânărului sultan a permis lui Kösem să câștige putere și să ia, de regulă, decizii în numele lui. Dar, mai târziu, chiar și ea a căzut victimă dizgratiei fiului sultan și a părăsit Palatul Imperial.

Comportamentul lui Ibrahim a stârnit discuții privind destituirea lui. In 1647, Marele Vizir Salih Pașa, Kösem Sultan și șeyhülislam Abdürrahim Efendi, au încercat fără succes, să-l detroneze pe sultanul inapt și să-l înlocuiască cu unul dintre fiii lui. Conspirația fiind descoperită, Salih Pasha a fost executat și Kösem Sultan a fost exilată din harem. In anul următor ienicerii și membrii ulema s-au revoltat. La 08 august 1648. Ibrahim a fost detronat, reținut și închis în Palatul Topkapı.

Kösem și-a dat acordul pentru căderea fiului ei, spunând că în cele din urmă el nu o va lăsa nici pe ea în viață și că se va pierde controlul guvernului. Intreaga societate fiind în ruine, l-au înlăturat imediat de pe tron. Noul Mare vizir, Sofu Mehmed Pașa, a făcut o petitie către Sheikh ul-Islam pentru a emite o fatwa, de aprobare a execuției lui Ibrahim. Acestă cerere a fost acordată, cu mesajul „ în cazul în care există doi califi, ucide unul dintre ei.“ Kösem și-a dat și ea consimțământul. Doi călăi au fost trimiși și Ibrahim a fost strangulat pe 18 august 1648.

După uciderea lui Ibrahim, Kösem l-a prezentat Divanului pe nepotul său, de numai șapte ani, Mahomed al IV-lea, drept viitor sultan. Astfel, s-a declarat regentă pentru a doua oară, și a condus în mod deschis din nou între anii 1648 și 1651.

Deoarece în fruntea Imperiului Otoman se afla sultanul copil, Mahomed al IV-lea, poziția de Valide Sultan (mama sultanului domnitor) revenea de drept mamei lui, pe nume de Turhan Hatice Sultan. Cu toate acestea, Turhan Hatice a fost trecută cu vederea datorită tinereții și lipsei de experiență. In schimb Kösem Sultan a fost repusă în această poziție înaltă. Kösem Sultan a fost Valide Sultan sub doi fii, având astfel mai multă experiență decât tânăra mamă a sultanului.

Turhan Hatice, mama lui Mahomed al IV-lea, s-a dovedit a fi o unealtă a răzbunării față de Kösem. Când avea aproximativ 12 de ani, Turhan a fost trimisă la Palatul Topkapî ca un cadou, de la Hanul din Crimeea, la Kösem Sultan.

Kösem Sultan, în calitate de conducătoare a haremului imperial a fost cea care a dat-o Turhan Hatice lui Ibrahim drept concubină. In momentul favorabil, Turhan s-a dovedit a fi o femeie ambițioasă. Ea nu a vrut ca să piardă poziția de favorită de mamă a tânărului sultan moștenitor, fiul lui Ibrahim cel executat, fără a lupta cu Vlide Sultan Kösem.

In lupta tinerei Turhan de a deveni cea care să stăpânească haremul și politica, a fost susținută de eunucul negru șef din casa ei, și de Marele Vizir. In același timp Kösem a fost susținută de către Corpul de ieniceri. Deși, poziția lui Kösem ca Valide a fost considerată ca cea mai bună variantă de către guvern, demnitarii erau ofensați de influența ienicerilor asupra guvernului.

In această luptă pentru putere, Kösem a planificat să-l detroneze pe Mahomed al IV-lea și să-l înlocuiască cu un alt nepot tânăr. Conform unui istoric, această comutare a avut ca scop înlocuirea unei nurori prea ambițioase cu una care ar fi fost mult mai ușor de controlat. Planul nu a avut succes fiind raportat lui Turhan de Meleki Hatun, unul dintre sclavii lui Kösem. Sclavul a decospirat că Sultan Kösem punea la cale îndepărtarea și înlocuirea nepotului Mahomed al IV-lea cu un alt nepot ce avea o mamă mai maleabilă.

Fie că Turhan a fost implicată sau nu, realitatea este a-tot puternica Kösem Sultan a fost ucisă trei ani după ce a devenit regentă a  tânărului nepot impus de ea. S-a speculat că Kösem a fost strangulată cu o perdea de către eunucul negru șef al haremului, Tall Suleiman. In schimb Otoman Renegade Bobovi, bazându-se pe un informator din harem, a afirmat că Kösem a fost strangulată cu propriul păr, aceasta fiind o poveste mai incitantă.

După moarte trupul ei a fost luat de la Topkapî, Palatul Vechi (Eski Sarayi) și apoi îngropat în mausoleul soțului ei Ahmed I-ul.

Kösem a creat organizații de caritate și a acordat donații, atât pentru oameni simpli, cât și pentru unii din clasa conducătoare în stat. Ea a vizitat închisorile în fiecare an, a plătit datoriile unor oameni închiși. A furnizat trusouri fiicelor familiilor sărace și fetelor slujitorilor pregătiți de ea. Ei i se datorează Moscheea Çinili și o școală de lângă ea, construită în Üsküdar, cartier de peste Bosfor, în 1640. A construit, de asemenea, moscheile mici și izvorul madrasa Valide în Anadolu Kavağı, o fântână în Yeni Kapı, moscheea Valide Han, fântâni în cartierle Besiktaș și Eyüp, dar și Valide Caravanserai în Çakmakçilar Yokușu. De asemenea, este cunoscut faptul că ea a amenajat și alte fântâni din afara capitalei.

Ea a finanțat lucrări de irigare din Egipt și a oferit ajutor pentru oamenii săraci din Mecca. Kösem a fost renumită pentru activitatea ei de caritate și pentru eliberarea sclavilor ei după 3 ani de serviciu. Când a murit oamenii din Constantinopol au ținut trei zile de doliu.

Kösem, alături și de alte câteva conducătoare ale imperiului a avut meritul inegalabil de a accede la conducerea statului pormind de la cea mai de jos poziție, de la o sclavă de harem la nivelul de "împărăteasă".