BASARAB CEL TÂNĂR - ȚEPELUȘ

Basarab cel Tânăr Țepeluș  a fost domn al Țării Românești de patru ori, între 20 octombrie 1474 și 10 ianuarie 1475, 9 ianuarie 1478–iunie 1480, 7 noiembrie 1480-8 iulie 1481, 16 august 1481-între 23 martie și 13 iulie 1482.  Este cunoscut ca fiu al lui Basarab al II-lea, un domnitor efemer și neînsemnat. A avut un fiu pe nume Danciu cu pretenții la domnie prin anii 1508 – 1510, pe timpul domniiilor lui Mihnea cel Rău, Mircea al III-lea și Vlad cel Tânăr.

Neagoe Basarab, din spița boierilor Craiovești, și-a motivat pretențiile la tron intitulându-se drept fiu al lui Basarab Țepeluș.
In prima scurtă domnie a fost impus de armata transilvană chemată în ajutor de la Ștefan Bathory I de Ecsed, de Laiotă Basarab. Ajutorul a sosit repede dar cu intenția de a așezape tron pe nepotul de frate al lui Laiotă, Basarab cel Tânăr.

In noiembrie 1477, Ștefan cel Mare a întreprins o campanie în Țara Românească, l-a înfrânt pe Laiotă Bsarab și a instalat în domnie pe Basarab cel Tânăr (zis Țepeluș).

            La 13 octombrie 1479 a avut loc Bătălia de la Câmpul Pâinii (lângă Orăștie). 
Bătălia de la Câmpul Pâinii fost o bătălie desfășurată la 13 octombrie, 1479, lângă Câmpul Pâinii, între Orăștie și Șibot. Bătălia a avut loc între armata turcă, condusă de Ali Kodșa, Skender, Isa și Bali, cu un efectiv al forțelor otomane în jur de 20.000 soldați de o parte. Armata turcească era însoțită de un corp de infanterie din Țara Românească, numărând 1-2.000 de infanteriști conduși de Basarab cel Tânăr Țepeluș. De cealaltă parte era armata transilvăneană, condusă de Ștefan Báthory, armata bănățeană condusă de Pavel Chinezul (Cneazul), armata sârbilor a despotului sârb Vuk Brankovici, și o armată din Țara Românească a lui Basarab Laiotă cel Bătrân, totalul trupelor creștine fiind apreciat între 12.000 și 15.000 oameni. Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci au murit împreună cu o mie de soldați munteni. Cei câțiva turci care au reușit să fugă s-au refugiat în munți unde au fost omorâți de populația locală. O legendă populară spune că după luptă, s-a încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți. În amintirea victoriei împotriva turcilor, Ștefan Bathory a ridicat o capelă lângă comuna Aurel Vlaicu.Basarab Țepeluș a dovedit astfel atașamentul de cauza otomană.

            In mai-iunie 1480 Ștefan cel Mare a întreprins o nouă campanie în Țara Românească cu scopul de a alunga pe Basarab cel Tânăr, fostul său protejat, care trecuse de partea turcilor. In același timp, în Țara Românească pătrude și un corp de oaste transilvană, care s-a aliat cu cea moldoveană. Cu toate că Basarab cel Tânăr este înfrânt (1 iunie), el se menține în scaunul domnesc.

La 8 iulie 1481 are loc Bâtâlia de Râmnic, unde Ștefan cel Mare a surprins și înfrânt, într-o luptă grea, armata Țării Românești, condusă de Basarab cel Tânăr, alături de care a participat o armată turcă, condusă de Ali-beg și Skender-beg, care pătrunseseră în Țara de JOS a Moldovei și prădaseră până  sub “Lunca cea Mare”. In acea luptă a căzut eroic Șendrea, cumnatul domnului Moldovei. Drept represalii Ștefan cel Mare pătrunde în Țara Românească, alungă pe Țepeluș și-l înlocuiește, în septembrie, cu Vlad Călugărul, fiul lui Vlad Dracul, un frate vitreg al lui Vlad Țepeș.

A decedat la 23 martie 1482 la Glogova.